Germania unită sau unificată. Cum se vede azi momentul 3 octombrie 1990

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Momnetul 3 octombrie 1990 a marcat pentru Germania, momentul absorbirii RDG  în cadrul RFG. I s-a spus „unificarea germană”. Totuși, la cum arată lucrurile, se pare că în 1990 a fost mai mult vorba despe „unirea” Germaniei.

Germania și geniul politic al Cancearului Helmuth Kohl

Germania a trăit divizată în perioada 1949-1990. Căderea Zidului Berlinului din 9 noiembrie 1989 a fost văzută ca o victorie a democrației. RDG trăia în agonie. Evident, oamenii sperau la deschidere. S-au repezit cu târnăcoape să ia câte o bucată din Zidul Berlinului. Sute de „Trabant” au trecut prin poarta Branendburg.

Circa 1 miliar de dolari au oferit americanii, sovieticilor pentru ca Mihail  S. Gorbaciov să consimtă la deschiderea ZIdului Berlinului.  Și totuși, pe 2-3 decembrie 1989 în Malta și la 6 decembrie 1989, la Kiev, lucrurile încă nu erau clare. În fața lui Bush, în Malta și în fața lui Mitterand la Kiev, Gorbaciov încă spera să fie „stăpânul jocului”. Din păcate, pentru el, a asistat la Unirea Germaniei la 3 octombrie 1990. În august 1991, a trăit începutul sfârșitului pentru URSS.

Noi facilități fiscale pentru pensii. Ce sunt CEI-S și CEI-D

Cum se stabilește prețul unei locuințe scoase la vânzare. Ce factori contează

Geniul care a asigurat Unirea Germaniei s-a numit Cancelarul vest-german Helmuth Kohl. Acesta a avut ideea de a suporta costurile unirii. O marcă est-germană (moneda germană) valora 60 phenningi (diviciunea monetară) dintr-o marcă vest-germană. Helmuth Kohl, Cancelarul RFG a asigurat paritatea între cele două monede. A fost un cost care a scăzut ritmul dezvoltării RFG. Era prima aderare la Comunitățile Europene a unui stat din Blocul de Est.

Germania în reconstrucție

Germania s-a unit, dar unificarea a fost greoaie. Au dispărut treptat elementele de valoare ale industriei est-germane. În Saxonia Superioară, de exemplu, industria petrochimică și mineritul s-au redus până la închiderea totală. Tinerii au plecat în landurile vest-germane. După aderarea Poloniei la UE, în 2004, foarte mulți est-germani, în special inginerii au ales să se mute în Polonia. Polonia a absorbit fonduri europene. În Germania de Est, Leipzig, Zwickhau, Jena, altă dată orașe industriale au decăzut. Leipzig, de asemenea, a decăzut.

Șomajul, migrația, îmbătrânirea populației au continuată să submineze economia din fostele landuri est-germane. Totuși, Germania unită a decis să mute capitala de la Bonn, la Berlin. Berlinul a început, prin comasarea Berlinului de Vest, occidental din punct de vedere al civilizației, cu Berlinul de Est. Berlinul a redevenit o forță. A atras energii. Totuși, Estul a rămas în urma Vestului.  Acești factori au favorizat apariția extremelor politice. CDU și SPD au fost mult timp partidele dominante.

die linke

Die Linke și AfD, forțe în ascensiune în fosta RDG

Germania, pe fondul crizei migranților de după 2015, a început să se radicalizeze. AfD, partidul naționalist a început să prindă avânt. Foștii comuniști, revigprați în „Die Linke” (Stânga) au început și ei ascensiunea în fosta RDG. Și iată că în septembrie 2026, AfD a câștigat alegerile în Sachsen Anhalt (Saxonia Superioară) iar ”Die Linke” a câștigat la Berlin.  CDU a ieșit pe locul 2, urmat de „verzi” (ecologiști) și SPD. AfD a avut un scor bun și în Meklenburg Vorpommern (Pomerania Inferioară).

Evident, AfD și „Die Linke” nu au câștigat majorități absolute. în Sacshen-Anhalt (Saxonia Superioară), AfD tratează conturarea majorității cu BSW (Bundes Sahra Wagenknecht), un grup desprins din „Die Linke”. În Mecklenbgurg Vorpommern, AfD este pe primul loc, urmat de  SPD, „verzii” și BSW. Principalii  perdanți par a fi CDU care au căzut sub pragul de 5%.

Sursa foto: Tomnex | Dreamstime.com

Se pare că în fostele landuri estice, est-germanii vor mai mult decât să conducă Volkswagen cum visau dincolo de zid, când se mulțumeau cu Trabant și Wartburg, când Lada și Dacia erau reginele șoselelor est-germane. Pur și simplu, incapacitatea de unificare economică lasă urme. Evident, depopularea Estului, migrația au dus la reapariția extremelor. CDU, SPD, „Verzii” au ajuns la o saturație. Calitatea Germaniei de forță dominantă a UE nu a rezolvat problema decalajului dintre Est și Vest în interiorul propriului teritoriu.