Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Dan Spătaru, apariţie de 1 Mai
Dan Spătaru, apariţie de 1 Mai

Dan Spătaru, apariţie de 1 Mai

O surpriză plăcută aş putea spune. Ceva despre care auzisem, dar nu văzusem niciodată.

De 1 Mai, pe un post TV, film cu Dan Spătaru!

Se spune că, odată, a fost de-ajuns să îi fie numele scris cu cretă pe caldarâm pentru ca la spectacolul lui să vină o mulţime de oameni….Nu ştiu cât de adevărat e, dar sună bine şi cred că lui i s-ar fi putut întâmpla acest lucru, pe când “vedetelor” de azi nu. Dan Spătaru a fost un cântăreţ foarte iubit nu numai în România, ci şi în…Rusia. Mai ales în Rusia, din perioada filmului "Cântecele mării", o coproducţie româno-sovietică, film despre care am auzit, dar l-am văzut abia acum, de 1 Mai…muncitoresc.

“Perioada” filmului (în care Dan Spătaru s-a dovedit a fi şi un bun actor) nu este lipsită de picanterii: la un moment dat, a existat o poveste de iubire între el şi Natalia Fateeva, actriţa care a interpretat-o pe eroina principală. “Cântecele mării” (în rusă – “Песни моря”) este din 1971, regizat fiind de către Francisc Munteanu. Rolurile principale sunt interpretate de Dan Spătaru, Natalia Fateeva, Ştefan Bănică, Ion Dichiseanu, şi aşa mai departe.

Filmul a fost foarte popular în Uniunea Sovietică datorită cântecelor compuse de Temistocle Popa (varianta rusească a cântecelor fiind creația lui Robert Rojdestvenski) și interpretării lor de către Dan Spătaru, care a cântat în duet cu  Fateeva (vocea ei fiind dublată de cântăreața rusoaică Larisa Mondrus).

Subiectul filmului îl reprezintă peripețiile unui ansamblu muzical studențesc din România ce-și dorește să participe la Festivalul de Muzică de la Soci (URSS)! Acuma…Aproape că nu mai contează locul, ideea, substratul, muncitoreala, etc., etc., având în vedere calibrul actorilor români şi, nu în ultimul rând, apariţia remarcabilă a lui Dan Spătaru.

Citesc undva pe youtube că "este un film româno-sovietic realizat pentru a omagia personalitatea cântărețului Dan Spătaru, care era atunci în mare vogă. O comedie uşoară de o valoare discutabilă, despre membrii unui ansamblu muzical românesc care vor să o impresioneze pe delegata Festivalului muzical de la Soci, turistă în România, pentru a fi invitaţi să participe la festival. Filmul prezintă o imagine a unei tinereţi exuberante, vesele, pline de dragoste şi de bucurie de a trăi. Scenariul e însă confuz şi mediocru, iar regizarea aşişderea”. O fi, mie mi-a plăcut.

Desigur, raportând la vremurile de azi, nu îţi poţi abţine mai mult decât un zâmbet văzând celulita dansatoarelor, ori “imitaţia” unor faze gen music hall de Hollywood, dar pentru vremurile acelea filmul a fost o performanţă. Şi îmi permit să spun că rămâne, atâta vreme cât mi-a captat atenţia, în detrimentul hashtagurilor de 1 Mai.  

Ei bine, da, am citit şi de pe Wiki. Toată lumea se uită pe Wiki, dar câţi citesc?  Cam atât. În rest, a fost un 1 Mai în care am aflat din nou cât costă marea, cât costă biletu, cât e halatu, cum e micu, câţi gură-cască şi câte maţe fripte.