6 rachete trase de pe un avion de luptă israelian F-35 au lovit și distrus o clădire de lângă ambasada Iranului din Damasc, Siria. La ora atacului, în clădire avea loc o reuniune a unor membri de rang înalt ai Corpului Gărzii Revoluționare Islamice Iraniene (IRGC) și membri ai Jihadului Islamic Palestinian.

Atacul a eliminat din jocurile Orientului Mijlociu doi generali iranieni aparținând Corpului Gărzii Revoluționare Islamice din Iran (IRGC): Mohammad Reza Zahedi, care era liderul forței Quds – forța IRGC din Siria și Liban – și adjunctul său, Sardar Haji Rahimi. S-a raportat că cel puțin alți cinci ofițeri IRGC au fost uciși în ceea ce este unul dintre cele mai reușite asasinate de comandanți iranieni de rang înalt realizată de serviciile israeliene.

Oficialii iranieni care au fost uciși luni au fost profund implicați de zeci de ani în înarmarea și îndrumarea forțelor proxi din Gaza, Liban, Siria, Irak și Yemen, ca parte a efortului clar declarat al Iranului de a destabiliza și chiar de a distruge statul evreu. Presa iraniană a declarat că Zahedi, în vârstă de 63 de ani, a fost o personalitate de rang înalt în Forța Quds - componenta operațiunilor de peste mări a Gărzilor Revoluționare - și a servit ca comandant în Liban și Siria între 2008 și 2016. Israelul spune că respectiva clădirea care a fost lovită a fost folosită ca bază militară iraniană și, prin urmare, nu este protejată de imunitate diplomatică.

Pentru premierul israelian, Benjamin Netanyahu, care probabil a aprobat un atac atât de sensibil, deși nimeni nu recunoaște, eliminarea cu succes a unor astfel de figuri cheie militare iraniene este o lovitură politică. În aceiași zi o dronă lansată de o miliție iraniană în Irak a explodat într-o bază navală israeliană din orașul Eilat, din sud, fără victime și provocând pagube mici. A fost doar cel mai recent atac cu drone și rachete împotriva Israelului lansat de milițiile iraniene și de alte organizații proxi din Siria, Liban, Irak și Yemen. Iranul promite represalii majore, iar pericolul unei erori de calcul este mereu prezent.

Dar având în vedere miza pentru ambele țări, nici Israelul, nici Iranul nu doresc un război major. Acest atac a urmat suspectelor lovituri israeliene asupra Damascului și orașului Alep despre care Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului a declarat că au ucis 53 de persoane, inclusiv 38 de soldați sirieni și șapte membri ai grupului armat libanez Hezbollah, susținut de Iran. În ianuarie 2024, o altă lovitură în Mezzeh, care a fost pusă pe seama Israelului, a ucis cinci gardieni revoluționari de rang înalt și mai mulți membri ai securității siriene. Israelul a recunoscut anterior că a efectuat atacuri în Siria pentru a combate ceea ce numește „înrădăcinarea militară” a Iranului, precum și transporturile de arme iraniene către milițiile aliate din zona siriană.

Ce ar putea face Teheranul ca răspuns?

Atacarea directă a Israelului s-ar dovedi o provocare pentru Iran. Israelul are un sistem de avertizare și detecție mult mai avansat, pe trei nivele pentru toate tipurile de rachete (Iron Dom, David Sling, Arrow-2 și Arrow-3) făcând posibilă doborârea majorității rachetelor înainte ca acestea să le lovească teritoriul. Drept urmare, este posibil ca Iranul să aleagă ținte mai modeste în întreaga lume (ambasade sau consulate, sinagogi etc). Acesta era un risc pe care Israelul era dispus să și-l asume pentru a elimina doi comandanți de rang înalt. Este considerată în mediile serviciilor ca cea mai importantă lovitură după eliminarea pe aeroportul din Bagdad, de o dronă americană, a generalului Qasem Soleimani, care era din 1998, comandantul Forțelor Quds. Liderii Iranului și-au exprimat în mod repetat angajamentul față de distrugerea Israelului.

La rândul său Israelul vede Iranul ca principala forță din spatele terorismului regional și global împotriva țintelor israeliene. De-a lungul timpului serviciile de spionaj israeliene au dus o luptă continuă prin acțiuni ascunse/deschise împotriva țintelor iraniene în încercarea de a opri Iranul să realizeze capabilități nucleare și să perturbe căile logistice de alimentare cu armament a inamicilor Israelului, în principal Hezbollah și Hamas. Odată cu începerea ostilităților din Gaza atât Hezbollah-ul  cât și Iranul au adoptat o abordare prudentă și și-au limitat acțiunile în sprijinul Hamas, într-un efort de a evita să fie atrași într-un război la scară largă împotriva Israelului, care ar fi putut implica și forțele americane.

În timp ce Gaza se pregătește pentru o posibilă ofensivă israeliană în orașul Rafah, militanții Hezbollah susținuți de Iran au lansat aproximativ 30 de rachete din Liban către orașul israelian Kiryat Shmona, a anunțat miercuri armata israeliană. Atacul a ucis cel puțin un muncitor, dintr-o fabrică situată în zonă, în ceea ce Agenția Reuters a descris drept „cea mai mare escaladare între vechii inamici de la un conflict de o lună în 2006”.

Iordania și milițiile irakiene

Conform Institutului de Studii al Războiului de la Washington ”o miliție irakiană proeminentă susținută de Iran a amenințat să creeze și să înarmeze un nou mandatar iranian în Iordania, ceea ce ar putea reflecta o schimbare mai mare și mai confruntătoare a strategiei iraniene față de Iordania. Purtătorul de cuvânt al miliției Kataib Hezbollah, Hussein Moanes, cunoscut și sub numele de Abu Ali al Askari, a declarat la 1 aprilie că Rezistența Islamică din Irak, care este o coaliție de miliții susținute de Iran, s-a pregătit să „echipeze” 12.000 de luptători din „Rezistența Islamică din Iordania” cu o aprovizionare importantă de arme”. Dezvoltarea unei miliții pe teritoriul Iordaniei este un element de inflexiune notabilă. Regele Abdullah II bin al-Hussein este cel care a condus forțele speciale ale Iordaniei și a reușit de-a lungul timpului să aducă la un nivel important de forță propriile trupe acestea fiind capabile să dejoace astfel de planuri. Așa că din punctul meu de vedere declarația este mai mult o aspirație decât o realitate.

Israelul se uită la nord!

Să nu uitam relația strânsă dintre Iran și Hezbollah care înseamnă că lucrurile ar putea escalada de-a lungul graniței Israelului cu Libanul, unde are sediul Hezbollah. Pe măsură ce Israelul reduce numărul de forțe militare din Gaza, se uită spre nord - spre amenințarea din partea Hezbollah, ai cărui luptători sunt poziționați în imediata apropiere a graniței sale. Hezbollah este mai puternică decât Hamas și se pregătește de război de când ultimul s-a încheiat împotriva Israelului în 2006.

Negocierile pentru îndepărtarea definitivă a forțelor de la graniță nu au avut succes până acum. Drept urmare, Israelul se teme că un atac similar, precum cel lansat de Hamas pe 7 octombrie, ar putea fi apanajul Hezbollah: zeci de mii de israelieni au fost forțați să evacueze orașele de-a lungul graniței de nord a Israelului și au fost mutați în locuri de cazare și hoteluri temporare în ultimele șase luni. Probabil că un nou război în nord nu ar fi bine-venit și datorită rupturii profunde dintre președintele Joe Biden și premierul israelian Benjamin Netanyahu. Dar situația este din ce în ce mai periciloasă. În timp ce se confruntă cu critici internaționale și probleme politice majore în țară, Netanyahu va trebui să decidă următoarea mișcare a Israelului împotriva Iranului și a Hezbollahului. Acasta mișcare va lua în considerare și modul de răspuns al Iranului.

Netanyahu în corzi (!?)

Operațiunea din Damasc vine pentru premierul Netanyahu într-un moment în care demonstrațiile care au loc în Israel și care cer demisia sa au crescut în intensitate, pe măsură ce războiul împotriva Hamas se prelungește și ostaticii israelieni rămân în mâniile teroriștilor. Afișându-și capacitatea de a se infiltra în serviciile de informații iraniene, Israelul încearcă să lovească partea operațională ale proxi-urilor regionale ale Iranului, așa-numita sa Axă de Rezistență, cu scopul de a le perturba și descuraja, chiar dacă războiul din Gaza continuă. De când războiul a început în octombrie, Israelul a început să vizeze oficialii iranieni cheie responsabili de relațiile cu proxii iranienilor.

Oficialii americani nu cred că Iranul a inițiat atacul Hamas sau chiar că a fost informat în prealabil despre acesta. Cu toate acestea, Iranul vede în continuare Gaza ca o victorie pentru ei, pentru că izolează Israelul și îl pune în defensivă în regiune și în întreaga lume.La ora actuală sistemul GPS este blocat în zone din Israel pentru a perturba rachetele și dronele, pe măsură ce tensiunile cu Iranul cresc. Forțele de Apărare din Israel (IDF) au anunțat, de asemenea, că vor opri toate concediile pentru soldații care servesc în unitățile de luptă. Ordinul vine la o zi după ce rezerviștii au fost chemați pentru a consolida unitățile de apărare aeriană.

Autoritățile israeliene par să creadă că un răspuns iranian este iminent și ar putea veni de îndată ce vineri, care este Ziua Quds - sau Ziua Ierusalimului - ultima vineri din luna sfântă musulmană a Ramadanului. GPS-ul este deja perturbat în nordul Israelului, lângă granița cu Libanul, unde Israelul și grupul Hezbollah susținut de Iran au efectuat schimburi de foc aproape zilnic în ultimele șase luni. Separat, IDF a îndemnat oamenii să nu se panicheze să cumpere. Scriind pe X, fost Twitter, contraamiralul Hagari a spus: „Nu este nevoie să cumpărați generatoare, să depozitați alimente și să retrageți bani de la bancomate”. ”Presa din Israel a raportat că unele dintre ambasadele țării au fost plasate în alertă sau evacuate din cauza unor potențiale atacuri iraniene” conform BBC care nu a verificat în mod independent aceste rapoarte, iar Israelul nu le-a confirmat.

Ayatollahul Khamenei și răspunsul Teheranului

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, și președintele Ebrahim Raisi, au promis că vor răspunde atacului. Cum? Vom vedea. Cert este că după aproape șase luni de război în Gaza și conflict violent cu miliția libaneză Hezbollah, susținută de Iran, Israelul pare hotărât să reducă influența militară iraniană în țările vecine, în ciuda riscului ca noua sa abordare agresivă să declanșeze o escaladare regională mai largă. Israelul a desfășurat sute de lovituri aeriene împotriva Iranului și a rețelei sale de aliați ai miliției în Siria și în Orientul Mijlociu în ultimii ani, o campanie pe care Israelul o recunoaște rareori, dar a fost mult timp un secret ”deschis”. Acum, Israelul și Iranul sunt mai aproape de o ciocnire directă decât au fost în ani de zile, chiar dacă războiul Israelului împotriva Hamas, din Gaza, susținut de Teheran se prelungește.

Ministrul israelian al Apărării Yoav Gallant susține că sunt într-un război pe mai multe fronturi, ofensiv și defensiv. Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a decis să organizeze o reuniune de urgență pentru a discuta despre atacul de la Damasc, în vreme ce guvernele din întreaga lume au condamnat un atac asupra unei facilități diplomatice. Instalațiile diplomatice au statut protejat în temeiul dreptului internațional, inclusiv al Convenția de la Viena din 1961, care spune că localurile consulare sunt inviolabile. Un purtător de cuvânt al armatei israeliene a spus că, potrivit informațiilor lor, clădirea lovită din Damasc nu a fost o facilitate diplomatică, ci o clădire pe care Forța Quds o folosește și este deghizată ca un sit civil. Imaginile de la televizor și imaginile de după atac au arătat daune grave aduse unei clădiri etichetate drept secțiune consulară a Ambasadei Iranului.

Prin Garda Revoluționară și Forța sa de elită Quds, Teheranul a creat o serie de miliții în regiune care pot lovi adversari mai puternici, cum ar fi SUA și Israelul, fără a se angaja într-o confruntare directă cu niciunul. Lovitura de luni de la Damasc ar putea rescrie regulile de angajare în războiul din umbră al Iranului și al Israelului. În timp ce Iranul a vizat în trecut personalul diplomatic israelian din străinătate, a considerat că propriile consulate și ambasade sunt în siguranță. Iată că nu sunt. Lovitura de la Damasc a demonstrat, de asemenea, noi riscuri pentru facilitățile diplomatice iraniene. IRGC a folosit de multă vreme ambasadele și consulatele iraniene pentru a planifica atacuri asupra țintelor străine, potrivit oficialilor și analiștilor occidentali. În 2018, poliția germană a arestat un înalt diplomat iranian care lucra la Ambasada Iranului în Austria. Ulterior, el a fost condamnat la închisoare într-un tribunal belgian pentru planificarea unui atac cu bombă împotriva dizidenților iranieni la Paris și a fost eliberat în cadrul unui schimb de prizonieri anul trecut. Consilierul Gărzii Revoluționare a declarat că Iranul a înțeles atacul de luni ca pe un mesaj că ar trebui să-şi scoată personalul din facilitățile diplomatice.

Lovitura de la Damasc a coincis cu două sărbători majore în Iran, o sărbătoare religioasă șiită care comemorează uciderea imamului Ali, ginerele profetului Muhammad și fondatorul Islamului șiit; și o zi națională a naturii, sărbătorită prin ieșirea în aer liber în a 13-a zi de Norouz, Anul Nou iranian. Unii oponenți ai guvernului s-au adunat noaptea în parcuri din nordul Teheranului pentru a continua sărbătorile în natură, care includ picnicuri, dans și cântece, până când forțele de securitate i-au dispersat, au arătat videoclipuri de pe rețelele de socializare și de pe BBC Persian. Încă odată spun rămâne neclar ce pași va lua Iranul ca răspuns la atacurile Israelului: dacă va viza Israelul direct într-un atac militar, riscând un război mai larg cu Israelul și Statele Unite, sau dacă va continua strategia sa de a lupta prin militanții/proxi pe care îi va sprijini în regiune.

Cum va reacționa Hezbollah?

Hezbollah, miliția șiită libaneză susținută de Iran, a declarat presei de stat iraniene, că lovitura nu va rămâne nepedepsită. Șe știe că Hassan Nasrallah (om politic/cleric și comandant libanez, al treilea secretar general al mișcării islamiste șiite Hezbollah din Liban, este la conducerea partidului după asasinarea, de către Israel, a predecesorului și mentorului său, Abbas al-Musawi) apare în media în poze cu o serie de ofițeri superiori IRGC, inclusiv Soleimani și Zahedi, și cu ofițerul șef de operațiuni al Hezbollah, Imad Mughniyeh, asasinat în 2008. Toți, cu excepția lui Nasrallah, care s-a ascuns într-un complex subteran din Beirut din 2006, au fost uciși. Israelul a emis avertismente publice și indirecte severe lui Nasrallah începând cu 7 octombrie. Este oare operațiunea de la Damasc și un avertisment pentru Nasrallah? În mod sigur a fost un mesaj pentru liderului suprem al Iranului, Ayatollah Ali Khamenei. Netanyahu se află într-o luptă disperată pentru supraviețuirea sa politică și depinde de starea continuă de război.

Haniyeh la Teheran

La finele lui martie liderul Hamas Ismail Haniyeh a sosit la Teheran în fruntea unei delegații la nivel înalt, la a doua sa vizită în Iran după izbucnirea războiului Israel-Hamas din Fâșia Gaza în octombrie. Haniyeh, care conduce biroul politic al Hamas, a organizat o serie de întâlniri cu oficiali iranieni pentru a discuta despre evoluțiile în curs din Fâșia Gaza și despre cauza palestiniană, a anunțat mișcarea Hamas într-un comunicat. Ultima vizită a lui Haniyeh la Teheran a fost în noiembrie 2023, când s-a întâlnit cu liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, pentru a-l informa despre evoluțiile din Fâșia Gaza. Iranul, care sprijină Hamas, a fost acuzat că a dat undă verde atacului transfrontalier al Hamas asupra sudului Israelului din 7 octombrie, ceea ce a determinat armata israeliană să declanșeze o campanie majoră aeriană, maritimă și terestră în Gaza. Republica Islamică a negat orice rol în coordonarea atacului.

Exerciții navale Iran, Rusia și China

Pe fondul tensiunilor regionale accentuate de la izbucnirea războiului Israel-Hamas, navele de război chineze și rusești au intrat în martie în apele teritoriale iraniene în apropierea portului Chabahar pentru exercițiile navale cu Iranul numite codificat ”Centura de securitate maritimă 2024”. Exercițiile au durat între 11 și 15 martie și au inclus și participarea Azerbaidjanului, India, Kazahstan, Pakistan, Oman și Africa de Sud în calitate de observatori. Acesta marchează al cincilea an consecutiv al exercițiilor trilaterale – deși China a ratat exercițiile din 2021 – iar anul acesta diferiți factori au dat evenimentului o semnificație suplimentară.

Perturbarea recentă a comerțului internațional ca urmare a atacurilor rebelilor Houthi asupra transportului internațional în regiunea Mării Roșii au crescut nevoia de a proteja rutele comerciale majore. Din 19 octombrie 2023, Houthii din Yemen au lansat cel puțin 403 rachete sau drone, vizând 61 de nave. Atacurile au determinat formarea în decembrie a unei coaliții conduse de SUA pentru a lansa contraatacuri împotriva rebelilor. Exercițiile vin în momentul în care Iranul a fost acuzat că a transferat rachete balistice din familia Fateh-110 în Rusia. China este activă în zonă pentru ca ruta navală este importantă în comerțul său cu Europa dar și cu țările din Golf.

Peste 41% din importurile sale de petrol provin din statele din Golf. De asemenea China și Pakistan au organizat exerciții comune în noiembrie 2023, concentrându-se pe siguranța maritimă și implicând distrugătorul de rachete dirijate al forțelor navale chineze Zibo în Marea Arabiei. Global Times l-a numit „cel mai mare exercițiu vreodată” între cele două țări. Exercițiile navale comune, pe fondul tensiunii regionale sporite, subliniază realinierea strategică care are loc în regiune, Iranul, China și Rusia căutând să-și afirme influența și contesta dominație puterilor occidentale. Această colaborare între cele trei națiuni, prin exerciții militare și nu numai, reflectă o schimbare geopolitică mai profundă către îmbunătățirea capacităților lor colective și prezentarea unui front unit împotriva provocărilor comune percepute și în primul rând împotriva forței navale americane.

Post Scriptum:Ministrul de Externe al Iranului, Hossein Amir-Abdollahian, a considerat SUA răspunzătoare pentru atac. Însarcinatul cu afaceri elvețian la Teheran, care reprezintă interesele SUA în țară, a fost convocat de Ministerul de Externe al Iranului marți dimineața, pe 2 martie și „un mesaj important a fost transmis administrației americane în calitate de susținător al regimului sionist”, a spus Amir-Abdollahian pe rețeau X. Ultima dată când Iranul a efectuat un atac direct asupra intereselor SUA a fost în 2020, când Republica Islamică a lansat un baraj de rachete balistice asupra unei baze americane din Irak, ca răspuns la asasinarea lui Soleimani cu câteva zile înainte. Atacul a fost cel mai mare atac asupra unei baze care adăpostește trupe americane în ultimele decenii. În 1992, o bombă la ambasada Israelului din Argentina a ucis 29 de persoane.

Israelul a dat vina pe Hezbollah și Iran. În 2012, diplomații israelieni au fost vizați în India, Georgia și Thailanda, pe care Israelul și occidentali le-au pus pe seama Iranului, care a negat cu vehemențî implicarea în aceste atacuri. Jalal Rashidi Kochi, un membru al parlamentului iranian, a sugerat pe X că Iranul ar trebui să riposteze prin lovirea ambasadei Israelului din Azerbaidjan scrie CNN. Cert este că lipsa acțiunii militare directe creează însă riscul major pentru Iran ca Israelul să aibă timp și spațiu pentru a demonta fronturile Axei de Rezistență unul câte unul (eventual cu sprijinul direct și chiar cu participarea următoarei administrații americane) odată cu închierea operațiunile majore în Gaza.

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.