Pensie medie. Sursa foto: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Românii care au lucrat atât în țară, cât și într-un alt stat al Uniunii Europene nu pierd perioadele pentru care au plătit contribuții. Anii realizați în mai multe sisteme publice pot fi cumulați pentru stabilirea dreptului la pensie, însă fiecare țară va calcula și va achita separat suma corespunzătoare activității desfășurate pe teritoriul său.
Mecanismul este cunoscut drept totalizarea perioadelor de asigurare și se aplică în relația dintre România și statele Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European și Elveția. Drepturile sunt stabilite potrivit regulilor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială.
Cum se cumulează vechimea din România cu cea din UE
Pentru deschiderea dreptului la pensie, instituțiile competente iau în considerare perioadele de asigurare realizate în toate statele implicate. Cu alte cuvinte, anii în care o persoană a cotizat în România pot fi adunați cu cei înregistrați în Germania, Italia, Spania, Franța sau într-un alt stat în care se aplică regulile europene. Anii lucrați în mai multe țări pot fi adunați atunci când vechimea acumulată într-un singur stat nu este suficientă pentru deschiderea dreptului la pensie.
De exemplu, o persoană care a lucrat patru ani într-o țară în care sunt necesari cel puțin cinci ani de contribuții poate folosi perioadele realizate în România pentru a îndeplini condiția minimă. Statul respectiv nu va plăti însă și pentru anii din România, ci numai pentru cei patru ani în care persoana a fost asigurată în sistemul său.
Perioadele nu sunt transferate dintr-o țară în alta, iar contribuțiile nu sunt mutate într-un cont comun. Ele sunt doar luate în considerare împreună pentru a verifica dacă solicitantul poate obține o pensie.
În situația în care anumite perioade de asigurare se suprapun, intervalul respectiv nu este valorificat de două ori la stabilirea stagiului total. Regulile europene prevăd evitarea dublării perioadelor lucrate simultan în mai multe sisteme.
Fiecare stat plătește propria parte de pensie
Cumularea vechimii nu înseamnă că România va achita întreaga pensie pentru toți anii lucrați în străinătate. Potrivit CNPP fiecare stat stabilește separat drepturile aferente perioadei în care persoana a contribuit la sistemul său public.
În România, casa de pensii ia în considerare stagiul realizat în țară și perioadele confirmate de celelalte instituții europene. Calculul pensiei comunitare se face proporțional cu durata de asigurare înregistrată în fiecare stat, prin aplicarea principiului „pro rata temporis”.
Astfel, o persoană care a lucrat 20 de ani în România și zece ani într-un alt stat poate îndeplini anumite condiții de pensionare pe baza unui stagiu total de 30 de ani. România va plăti partea aferentă celor 20 de ani, iar celălalt stat va achita suma calculată pentru cei zece ani realizați în sistemul său.
Beneficiarul poate primi, prin urmare, două sau mai multe decizii și plăți distincte, în funcție de numărul statelor în care a fost asigurat.
Sursa foto: Arhiva EVZ
Cum se face calculul pensiei comunitare
Instituția de pensii din fiecare țară verifică mai întâi dacă solicitantul poate obține dreptul numai pe baza perioadelor lucrate în statul respectiv. Acesta este calculul pensiei naționale sau independente. Separat, instituția efectuează calculul comunitar. Sunt totalizate perioadele de asigurare realizate în toate statele implicate, după care este determinată o pensie teoretică, de parcă întreaga activitate ar fi fost desfășurată în statul care face evaluarea.
Din această valoare se stabilește partea proporțională, corespunzătoare perioadei efectiv realizate în țara respectivă. Dacă sunt posibile atât calculul național, cât și cel comunitar, instituția compară cele două rezultate și acordă varianta mai avantajoasă potrivit legislației aplicabile. Nu este vorba despre o comparație între pensiile tuturor statelor, ci despre compararea celor două metode de calcul efectuate de fiecare instituție competentă.
Chiar dacă perioadele de contribuție sunt cumulate, fiecare stat își păstrează propriile condiții privind vârsta de pensionare și stagiul necesar. Din acest motiv, părțile de pensie nu încep întotdeauna să fie plătite în același moment. O persoană poate îndeplini condițiile de pensionare în România, dar să fie nevoită să aștepte până la atingerea vârstei prevăzute de legislația altui stat pentru a primi și partea cuvenită de acolo.
Fiecare instituție emite propria decizie, folosind normele naționale și perioadele de asigurare confirmate prin schimbul de informații dintre autorități.
Unde se depune cererea de pensie
Persoana care a lucrat în mai multe state nu trebuie, în mod obișnuit, să depună câte o cerere separată în fiecare țară. Cererea se înaintează instituției de pensii din statul în care solicitantul locuiește, cu condiția să fi lucrat și acolo.
Dacă persoana nu a fost niciodată asigurată în țara de reședință, cererea se depune la instituția din ultimul stat în care a lucrat. Autoritatea care primește dosarul transmite informațiile către celelalte instituții implicate în stabilirea drepturilor.
Solicitantul trebuie să declare toate țările în care a desfășurat activitate și să prezinte documentele pe care le deține, precum contracte, adeverințe, certificate privind perioadele de asigurare sau alte acte eliberate de angajatori și autorități.
Confirmarea oficială a stagiilor este realizată însă între instituțiile competente. Documentele păstrate de beneficiar pot ajuta la identificarea perioadelor și la soluționarea mai rapidă a eventualelor neconcordanțe.
Munca în străinătate nu garantează automat o sumă mai mare
Recunoașterea perioadelor lucrate în UE poate permite unei persoane să îndeplinească stagiul minim pe care nu l-ar fi realizat numai prin activitatea din România. Totuși, cumularea anilor nu înseamnă că aceeași perioadă este plătită de două ori sau că valoarea pensiei românești crește automat.
Suma acordată de fiecare stat depinde de durata activității, contribuțiile sau veniturile asigurate și regulile existente în sistemul respectiv.
Avantajul principal al pensiei comunitare este că perioadele pentru care au fost achitate contribuții în state diferite nu sunt ignorate. Ele pot fi folosite împreună pentru deschiderea dreptului, iar fiecare țară achită partea de pensie corespunzătoare contribuțiilor înregistrate în propriul sistem.
Recomandările noastre
