Vestea că Elisabeta, în ciuda vârstei sale înaintate, va naște un prunc îi este adusă de Arhanghelul Gavriil soțului acesteia, preotul Zaharia, în timp ce slujea la templu.

Cum Zaharia, la fel de bătrân ca și Elisabeta, se îndoiește de vestea îngerului, este înștiințat de Gavriil că, pentru necredința sa, va rămâne mut până la nașterea copilului, căruia îi va pune numele Ioan.

Prin îngerii săi, Dumnezeu a vestit bătrânei Sara nașterea lui Isaac, femeii sterpe a lui Manoe nașterea lui Samson, și vârstnicilor Elisabeta și Zaharia nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Sfântul Ioan Velirovici comentează aceste minuni astfel:

„Dacă dorim să știm cum se pot naște copii din părinți sterpi și vârstnici, să nu mergem să-i întrebăm pe oameni, căci nu vor avea ce să ne spună. Faptele despre care se întreabă sunt mai presus de știința naturală. Mai curând, să mergem să privim la puterea lui Dumnezeu care le-a făcut pe toate din nimic, care nu a avut nevoie de părinți tineri sau vârstnici ca să-l facă pe Adam. Decât să fim curioși, mai bine să dăm slavă lui Dumnezeu care ne-a descoperit puterea Sa nouă păcătoșilor.”

Biserica i-a închinat lui Ioan Botezătorul, cel mai mare dintre oameni, după Fecioara Maria, șase sărbători de-a lungul întregului an: zămislirea– 23 septembrie, nașterea – 24 iunie, soborul său – 7 ianuarie, tăierea capului – 29 august, prima și a doua aflare a capului – 24 februarie, a treia aflare a capului – 25 mai.