Cum a fost păcălit un veteran român să intre în Legiunea Străină. Scrisoarea disperată a unei mame

Arhivele naționale ascund povești uluitoare care depășesc orice scenariu de film. Un astfel de document, păstrat în fondurile Bibliotecii Academiei Române, scoate la lumină drama unui veteran.

Documentul ne arată și realitate cruntă de după Primul Război Mondial. Cu situația veteranilor români care, încercând să scape de sărăcie și de rigorile Curților Marțiale, cădeau victime ale rețelelor internaționale de trafic de persoane. Ajungând înrolați sub identități false în Legiunea Străină.

Petiția, redactată la mașina de scris și adresată direct Majestății Sale, cel mai probabil Regele Ferdinand I, „Întregitorul”, este semnată de Slava Dudi, o mamă evreică din comuna Puiești, județul Tutova, astăzi în județul Vaslui. Rândurile ei surprind tragedia unei întregi generații.

Jertfa de sânge la Oituz a familiei veteranului

Femeia, mamă a cinci copii, își începe scrisoarea prezentând tributul greu pe care familia ei l-a plătit în timpul Marelui Război. Dintre cei trei băieți ai săi, cel mijlociu, recrut al anului 1915, a căzut mort încă de la primul atac în bătăliile crâncene de la Oituz.

Sărbătoare la Phenian, în cinstea lui Cristi Chivu și al lui Inter. Kim Jong-Un este un mare fan al echipei din Milano

Jackpot pentru Cristi Chivu & co. Câți bani încasează antrenorul român după ce a câștigat Scudetto cu Inter

Acasă, mama trebuia să aibă grijă de fiul cel mic, în vârstă de 18 ani, descris ca fiind cu dizabilități severe, dar și de două fiice de 30 și 26 de ani, rămase nemăritate din cauza sărăciei extreme care nu le permitea să asigure o zestre.

Toată speranța familiei se baza pe fiul cel mare, Herșcu Dudi, de meserie tinichigiu, tată a trei copii, care fusese mobilizat ca rezervist în Regimentul 8 Artilerie.

Prizonierat, alcool și vânătoarea Curții Marțiale

Soarta lui Herșcu reflectă haosul retragerii armatei române din anul 1916. Potrivit mărturiei mamei sale, în timpul luptelor duse între București și Oituz, Herșcu și alți camarazi au adormit într-o casă părăsită, fiind „cam amețiți de băutură”.

Incapabili să se mai retragă, au fost surprinși noaptea și luați prizonieri de inamic, rămânând în teritoriul ocupat până la încheierea păcii.

Eliberat, bărbatul s-a întors acasă la soție și copii. Însă coșmarul abia începea. Armata română a declanșat o campanie dură de pedepsire a dezertorilor, iar Herșcu s-a trezit urmărit de Curtea Marțială, fiind învinuit de „predarea la inamic”.

Îngrozit de perspectiva închisorii sau a execuției și surprins de jandarmi, bărbatul fuge de acasă, spunând familiei că pleacă la Galați pentru a-și căuta de lucru.

Escrocheria de la Galați

Ceea ce părea a fi o căutare a unui loc de muncă s-a transformat într-o capcană internațională. La scurt timp, familia primește o scrisoare șocantă expediată nu din Galați, ci tocmai din Maroc.

Documentul descrie o rețea de „agenți” care operau în porturile românești. Aceștia îi ademeneau pe românii disperați cu promisiunea unor locuri de muncă bine plătite în fabricile din Franța. Odată preluați, bărbaților li se confiscau identitățile. Mărturia mamei este cutremurătoare. Agenții „îi face Ruși și soldați la legiunea din Africa și angajați pe 5 ani”.

Herșcu fusese deposedat de numele său românesc și înregistrat în actele militare franceze sub identitatea falsă de Staef Damian, cetățean rus. Mama deduce corect că această schimbare de identitate a fost făcută intenționat de recruți pentru a masca „o excrocherie” și a evita reclamațiile diplomatice ale statului român.

Militari din Legiunea Străina, 1915. sursa:foreignlegion.info/

Implorarea grațierii regale

Finalul petiției este un strigăt de disperare. Consternată de soarta fiului ajuns sclav militar în Africa de Nord, lăsând acasă o soție și trei copii mici abandonați sorții, mama apelează la clemența suveranului.

Ea îi cere Regelui să intervină pe cale diplomatică pentru eliberarea tuturor românilor înșelați și „botezați ruși” care muncesc în Legiune.

Femeia apelează la pragmatismul suveranului, amintindu-i că acești tineri sunt meseriași de care România Mare, aflată în plin proces de reconstrucție, ar putea beneficia. Mai mult, ea cere o grațiere generală pentru greșelile din timpul războiului, implorând clemența regală pentru fiul ei condamnat de Curtea Marțială.

Petiția semnată de Slava Dudi rămâne o mărturie istorică inestimabilă. Dincolo de marile tratate de pace de la Versailles sau Trianon, acest document ne arată fața nevăzută a istoriei.