10 mai, Ziua Regalității, sărbătorită începând cu 1866 și până în 1947, reprezintă momentul încoronării primului rege al României. Crescut într-o atmosferă monarhică, academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, om de știință român, medic neurolog, descendent al familiei Bălăcenilor, și-a petrecut perioada copilăriei sale, de cele mai multe ori, în jurul Familiilor Regale ale României.

Legăturile familiei sale cu regii României au fost destul de apropiate, tatăl lui Constantin Bălăceanu Stolnici fiind comandantul batalionului de armate mecanizate în timpul Războaielor Balcanice. Față de bunica acestuia, Carol I avea o deosebită afecțiune, fiind invitată la multe recepții organizate de Familia Regală.

Prin urmare, Constantin Bălăceanu Stolnici își aduce aminte, în fragmentele de mai jos dintr-un interviu acordat în exclusivitate Evenimentului Istoric, de unele dintre cele mai interesante evenimente pe care le-a trăit:

Ce reprezintă ziua de 10 mai ?

“Încă de multă vreme, în rândul monarhiilor europene, ziua națională a reprezentat o tradiție. În general, ziua națională era ziua de naștere a regelui sau a monarhului care conducea statul. Această tradiție există încă de la începutul secolului al XIX-lea.

Ziua de 10 mai a fost aleasă pentru că a reprezentat ziua în care a fost proclamată independența României. Odată pronunțată Pacea de la Berlin, am devenit un stat independent.  Cred că această independență a fost confirmată pe 9 mai, însă a fost sărbătorită pe 10 mai, printr-un eveniment la palat. Când s-au împlinit 25 de ani de la proclamarea independenței, a existat acel moment prin care Principatul a fost transformat în Regat. Atunci a devenit ziua națională a României. Niciodată, în perioada aceea, nu se spunea că este ziua regelui. Termenul de 10 mai devenise sinonim cu sărbătoarea națională.

La defilările de 10 mai, regina Maria era întotdeauna prezentă împreună cu ceilalți membri ai Casei Regale.  În prima parte a vieții mele, până la Carol al II-lea, defilările erau organizate pe Calea Victoriei. Porneau de la Patriarhie și mergeau spre Calea Victoriei.

Prima oară apărea garda de onoare, urmată de rege care venea călare. Trăsura cu regina și ceilalți membri ai familiei urmau regele, defilarea fiind încheiată cu prezența unităților militare. Uniformele militarilor erau absolut spectaculoase. Defilarea reprezenta un adevărat spectacol cu muzică militară. Nu era o demonstrație de forță. Era mai mult o demonstrație de eleganță, de prestigiu protocolar.”

Personalitatea lui Carol I

“Carol I se bucura de un deosebit respect din partea populației deoarece s-a dedicat ideii de a transforma principatul într-un regat european. Carol I își dorea să educe elitele românești în același sens în care erau educate și cele din vest. Bunica mea îmi povestea că a fost prezentă la o întâlnire la care au participat deputați români, care nu aveau habar de protocol. După masă, așa cum era regula, se aducea acel bol cu apă parfumată ca să își spele mâinile, iar unul dintre deputați a luat bolul și a început să bea apă de acolo. Carol I a luat bolul și a băut și el. A făcut acest sacrificiu pentru a nu-l ridiculiza pe invitat.

Îi învăța pe toți să vină la oră fixă. Dacă veneai prea devreme, te sancționa, dacă veneai prea târziu, te sancționa și mai tare. Atunci când era o recepție la castelul Peleș, toată lumea aștepta în fața castelului să sune ceasul pentru a putea intra.”

Tratamentul greșit administrat regilor României

„Familia noastră era ușor șocată pentru că regele Ferdinand a murit într-un cort în fața Pelișorului. În acest cort, nu existau condiții pentru că starea sănătății sale să fie ameliorată. Doctorul palatului era profesorul Mamulea. Cum a ajuns doctor la Palat? Regel Carol I avea niște crize dureroase în zona biliară. Se dusese la medicii din Germania unde i-au spus că nu au ce să îi facă deoarece are cancer. A revenit la Peleș unde doctor era Romalo, care era plecat în noaptea în care Carol a făcut o criză foarte violentă. Medic primar la spitalul din Sinaia era Mamulea. Acesta a povestit că s-a dus acolo fără vreo emoție și l-a consultat pe rege ca pe un pacient normal. Până la urmă, i-a găsit o piatră la rinichi. S-a dus la Brătianu și i-a spus că regele nu are cancer, ci o colecistită inițiazică. După o săptămână a fost numit medicul Palatului.

Regele Ferdinand a fost greșit tratat la început, fiindcă nu i s-a stabilit diagnosticul corect. La un moment dat s-a crezut că are diabet, însă tot doctorul Mamulea este cel care a  descoperit că are un cancer urât infiltrat în rect și că nu există soluții. Era foarte greu de îngrijit, mirosea, și fiind foarte cald a fost scos din Pelișor și dus într-un cort făcut de armată în fața Pelișorului, unde a și murit. După o săptămână am fost și noi la Sinaia și ne-am plimbat pe traseul cortegiului. Cam astea sunt amintirile pe care le am eu despre regele Ferdinand.”