Cartea „În Ochiul Ciclonului” a fost reeditată datorită cererii ridicate din partea cititorilor. Aceasta oferă un dialog captivant între Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Nicolae Ceaușescu, și Sorin Roșca Stănescu, alături de Alice Barbu. Constantin Boștină a ales să dezvăluie detalii despre perioada în care Nicolae Ceaușescu a condus România, la aproape 32 de ani de la căderea regimului comunist.

Fostul secretar personal al dictatorului comunist reiterează situația în care se afla România în anii 80 ai secolului trecut și deciziile fatale pe care le-a luat Ceaușescu.

Cum a distrus Nicolae Ceaușescu economia

În anii 1980, economia României a intrat într-un declin semnificativ, deși în deceniul anterior se făcuseră investiții masive în diverse sectoare precum construcția de mașini, electrotehnică, petrochimie și energie. Deși aceste investiții au fost finanțate prin împrumuturi de la FMI și Banca Mondială, calitatea echipamentelor achiziționate, în special a celor importate, a lăsat mult de dorit. Multe dintre utilajele aduse din străinătate erau de fapt second-hand și depășite tehnologic.

Această situație a dus la o scădere a forței economice a României, în ciuda potențialului său încă ridicat. Începând cu anii 1980, rentabilitatea investițiilor a scăzut dramatic. Dacă în perioada 1970-1975, o investiție de 1000 lei aducea un venit de 1800-2000 lei, după 1980, aceeași sumă investită genera doar 800-900 lei. Acest declin a făcut imposibilă susținerea programului ambițios de investiții, contribuind la criza economică ce a urmat.

„Este motivul pentru care, în discuția pe care Ceaușescu a avut-o, în 1978,  cu Jimmy Carter, președintele de atunci al Statelor Unite, Ceaușescu a insistat  asupra unui transfer masiv de tehnologie performantă către România. Referitor  la tratativele cu Jimmy Carter, voi reveni într-un capitol separat, pentru că sunt  extrem de importante, cel puțin din perspectiva viitorului energetic al României.

Tot din acest motiv, s-a produs o tensionare fără precedent între Ceaușescu  și reprezentații FMI. Aceștia au venit în România pentru că Ceaușescu  le solicitase a doua tranșă masivă de împrumuturi. Așa cum procedează de fiecare  dată, reprezentanții FMI au pus o serie de condiții grele. Între acestea, ridicarea  prețului electricității, al încălzirii și gazului metan pentru populație. Nicolae  Ceaușescu s-a enervat și a întrebat scurt: „Voi conduceți România sau eu conduc  România?”. Aici s-au întrerupt negocierile. Până în acel moment, împrumutaserăm  10-11 miliarde de dolari. ”, se arată în carte

Șocul României în 1981

„A fost un adevărat șoc în 1981 când FMI a făcut tentativa de a ne pune  pe lista țărilor a căror datorie urma să fie urmărită de către Clubul de la Paris.  Pentru a nu intra sub această supraveghere, a avansat ideea, atenție, a fost ideea  lui, dar, pe care și eu am susținut-o, să fie chemați partenerii de forță ai României  în domeniul construcțiilor de mașini, petrochimiei, industriei ușoare și industriei  lemnului cărora să le cerem sprijinul

. O paranteză. În materie de utilaj petrolier  eram la acea dată pe primul loc în lume. La metalurgie eram pe al treilea loc. Cum  am precizat anterior, potențial economic aveam și, în anumite domenii, aveam și  forță. Ceaușescu și-a propus să nu mai facem al doilea împrumut la FMI pentru  a nu ni se impune condiții umilitoare și să căutăm soluții de a ne achita datoria,  astfel încât să nu fim puși sub supraveghere.”, își amintește Constantin Boștină.

În martie 1989, România a reușit să încheie datoria externă. Țara a înregistrat un surplus de 1 miliard și 700 milioane de dolari în rezervele naționale. De asemenea, țara avea de încasat creanțe externe în valoare de 3 miliarde de dolari.

Furia poporului

Datorită obesesiei lui Ceaușescu „Nu mai erau satisfăcute corespunzător cerințele de trai ale populației. Scăzuse consumul energetic pentru gospodării. A început să apară frigul în locuințe. Au dispărut multe sortimente de alimente.”, se mai menționează în carte.

Măsurile de austeritate luate de dictator au alimentat furia populației, care a culminat cu Revoluția din 1989.

Cartea analizează obiectiv atât deciziile bune ale dictatorului, cât și pe cele care au cauzat probleme pentru țară.

Volumul evidențiază „recunoașterea unor realități demonstrate prin fapte și cifre", care au dus la progresul economic și diplomatic al României între 1965 și 1980, dar și marile greșeli ale lui Ceaușescu din perioada 1980-1989.

Lucrarea include și o postfață amplă, scrisă de renumitul jurnalist Ion Cristoiu. Cartea poate fi achiziționată pe edituradecarte.ro.