Ministrul Apărării, Vasile Dîncu, este aşteptat astăzi la dezbaterea ”Ora Guvernului”, în plenul Camerei Deputaţilor, la solicitarea USR. Solicitarea vine în urma declaraţiilor sale privind negocierile pentru pace din Ucraina, declarații care au declanșat o furtună diplomatică. Ministrul a fost chemat iniţial în urmă cu o săptămână, însă acesta a solicitat amânarea întâlnirii, motivând că nu îi permite programul. O tactică de amânarea care a avut menirea să mai liniștească lucrurile.

Războiul din Ucraina este în plină defășurare, zilnic sunt bombardate orașele ucrainiene, mor oameni și sunt distruse speranțe. În tot acest amalgam de emoții o declarație alambicată a ministrului Apărării din România a declanșat o furtună diplomatică, după cum bine știți. Dar ceea ce s-a comentat mai puțin a fost modul în care în 24 de ore am devenit cei mai ciudați membri NATO.  Dar să vedem de la ce a plecat totul:

„Războiul va mai continua, (…) singura şansă a păcii poate să fie negocierea cu Rusia. Sigur, e vorba de o negociere complexă. (…) Ţările lumii, NATO, Statele Unite să negocieze pentru Ucraina garanţii de securitate şi o pace cu Rusia. Singură Ucraina nu va putea să negocieze cu Rusia, deoarece clasa politică din Ucraina în momentul acesta nu poate să îşi permită să-şi asume (…) pierderea de teritorii, o pierdere injustă până la urmă de teritorii. Ar fi o înfrângere prea mare pentru politică”, a declarat Vasile Dîncu, la Prima TV.

A fost taxat imediat de președintele Klaus Iohannis, care i-a transmis printre dinți: „În acest război Rusia atacă Ucraina. Ucrainenii plătesc prețul de sânge în acest război și trebuie să acceptăm ideea cu toții că doar Ucraina va decide când, și cum, și ce negociază. Această poziție este poziția noastră oficială, este poziția oficială a Uniunii Europene și probabil unii demnitari de la noi trebuie să citească mai frecvent revista presei ca să afle aceste poziții”.

Cu alte cuvinte, Vasile Dîncu trebuia să treacă pe coji de nucă într-un colț. Sau să-și dea demisia. Nu pentru că a spus un neadevăr, ci pentru că nu respectă poziția oficială a NATO și a României.

Vasile Dîncu se explică

Bățos, Vasile Dîncu a continuat să-și desfășoare planurile de apărare: “Mă uit la declarații pe care le-a făcut și președintele Macron și alți reprezentanți ai NATO despre calea diplomatică care nu este niciodată o cale care să fie dată la o parte. Este singura posibilitate, diplomația, de a opri violențele și conflictul. Ceea ce am spus eu a fost că nu trebuie să lăsăm Ucraina singură, că ea are o singură șansă, aceea de a lupta până la capăt. Iar noi trebuie să facem cu toții presiuni diplomatice pentru ca rușii să se retragă și să oprească acțiunea teroristă. Nu înțeleg de ce această montură s-a făcut la București și s-a pus în această cheie, încât președintele și premierul au răspuns. Sigur că vom avea discuții.

Cu siguranță că o să discutăm lămuritor asupra acestei teme. Dar cred că este o idee care mi se pare normală, este o idee pe care o auzi în fiecare zi dacă citești revista presei, ca să spun așa.(…) E o montură useristă. Liderii noștri au răspuns la niște întrebări meșteșugit puse ca să se poată răspundă mai ales așa”.

Zelenski i-a dat replica

Montura useristă a fost atât de meșteșugită încât însuși președintele Ucrainei Volodimir Zelenski i-a răspuns imediat:

”Astăzi vreau să adresez acest apel al meu celor care sunt supuși manipulărilor rusești cu privire la presupusele negocieri, la ideile că doar negocierile pot pune capăt acestui crud război terorist rusesc. Vrea un stat terorist pace? În mod evident, nu. O dovedește în fiecare zi și în fiecare noapte", a transmis președintele Ucrainei, într-o declarație care, potrivit "Ukrainska Pravda", a fost un răspuns la cele spuse de Vasile Dîncu.

Cam dur, nu-i așa?

Deputatul ucrainean și negociatorul principal David Arakhamia a comentat pe 9 octombrie 2022 poziția ministrului român al Apărării, Vasile Dîncu.

În replică, Arakhamia prezintă un element indispensabil care trebuie satisfăcut pentru Ucraina înainte ca guvernul de la Kiev să fie pregătit să se întoarcă la masa negocierilor cu rușii:  “Ministrul Apărării din România face apel la țările occidentale să negocieze cu Rusia de dragul păcii. La rândul nostru, suntem pregătiți pentru negocieri cu țările occidentale, dar în ceea ce privește aderarea noastră cât mai rapidă la NATO. Acesta este singurul subiect pe care putem avea o discuție în acest moment, iar Rusia este superfluă în aceste negocieri. Securitatea colectivă și forțele armate puternice ale Ucrainei sunt singura garanție a păcii pe continentul european. Prin urmare, eforturile de negociere ale Occidentului ar trebui să fie îndreptate în această direcție”.

Reacție ucraineană dură

Pe lângă Arakhamia, Mihail Podolyak, consilier al șefului Biroului Prezidențial, a reacționat la declarația ministrului Dîncu.

“O întrebare pentru "apărătorii păcii". Vreți să negociați? Algoritmul este simplu: 1. Uitați-vă la fotografii/video ale gropilor comune. 2. Invitați Kremlinul să retragă imediat armatele de pe teritoriul suveran al Ucrainei. 3. Formați un tribunal și cereți extrădarea criminalilor de război ruși. Mai puțină fantezie, mai multă realitate", a scris Podolyak pe pagina sa de Twitter.

Cel mai probabil, în momentul în care citiți aceste rânduri, Vasile Dîncu este în continuare ministru al Apărării. De ce? Pentru că jocurile politice interne sunt mult mai importante decât o declarație amețită din partea unui oficial, chiar și într-o problemă extrem de importantă cum este conflictul din Ucraina.

Dar aceasta ne mai arată un lucru:

Suntem atât de mici pe scena politică europeană că nu ne remarcăm decât prin gafe! 

Un final mai potrivit

Un final mai potrivit decât un fragment dintr-o “Scrisoare Pierdută” a lui Ion Luca Caragiale, nu cred că se poate găsi în finalul acestui editorial:

“Ajungându-i din urmă, cetăţeanul turmentat, la ieşire nu se poate stăpâni să nu întrebe.

Cetățeanul Turmentat:  Şi noi cu cine votăm? Ai noştri după cum văd…

Lasă onorabile, că găsim noi! Trebuie să mergem şi la alţii, nu or fi ei singuri! Nu prea ţin cu „enteresul” naţiei şi al poporului! Vino cu noi, mergem să mai vedem nişte amici.

Cetățeanul Turmentat: Nu, am uitat să vă spui că am bilete la reprezentaţie!

O piesă nouă la teatru! Iubeşti cultura stimabile! Bravos!

Cetățeanul Turmentat: Păi dacă de votat nu am aflat cu cine, măcar de cultură să ne îngrijim!”