Guma de mestecat este reprezentată de un cauciuc moale, cu scopul de a fi mestecată și nu înghițită. Oamenii au început început s-o utilizeze, în diversele ei forme, încă din timpuri străvechi. La origini, guma de mestecat era creată din seva copacilor, în special a molidului. Dar care este, de fapt, adevărata poveste a gumei de mestecat.

Pe 28 decembrie 1869, dentistul William Finley Semple din Mount Vernon, Ohio, patenta guma de mestecat, obţinând certificatul numărul 98.304 din Statele Unite.

Însă, folosirea gumei de mestecat datează din vremuri imemoriale.

Timp de secole, grecii antici au mestecat seva ca o gumă a arborelui de mastic, o substanţă formată din răşina conţinută de scoarţa copacului ce creşte în principal în Grecia şi Turcia. Femeile foloseau această gumă pentru a-şi curăţa dinţii şi a-şi împrospăta respiraţia.

Substanţele naturale ce puteau fi mestecate erau cunoscute şi amerindienilor, care i-au învăţat pe coloniştii americani să-şi potolească setea mestecând răşina unor conifere ce creşteau în nordul continentului.

La sfârşitul anilor 1840, mai exact în 1848, John Curtis a dezvoltat prima gumă de mestecat comercială, prin fierberea răşinei de molid şi tăierea ei în fâşii, pe care le-a acoperit cu amidon de porumb, ca să împiedice lipirea. Curtis a fost cel care a construit prima fabrică de gumă de mestecat din lume, în Portland, Maine. Pentru că nu avea un gust bun şi devenea fragilă în timpul mestecării, răşina de molid a pierdut teren, fiind înlocuită după câteva zeci de ani cu parafină îndulcită.

Cine este inventatorul gumei moderne

Variantele moderne ale gumei de mestecat a folosit chicle, adus în Statele Unite în 1860. Este vorba despre o sevă lăptoasă, un latex secretat de un arbore ce creşte în pădurile tropicale din America Centrală, potrivit Wrigley.com.

Încercând să obţină din chicle un nou tip de cauciuc, Thomas Adams, un inventator din New York, a reuşit să creeze o gumă de mestecat mai bună. Primul lot de produse s-a bucurat de un foarte mare succes în rândul consumatorilor, astfel că Adams şi-a deschis o fabrică de profil. În 1871 a scos pe piaţă prima gumă cu aromă din lume, numită “Black Jack”, cu gust de lemn dulce. Aroma nu persista, însă. În 1880 William White a adăugat în chicle zahăr şi sirop de porumb, iar pentru un plus de savoare a pus şi extract de mentă, după ce a aflat că gustul de mentă persista mai mult decât orice altă aromă.

În aceeași perioadă, doctorul Edward Beeman este cel care adaugă, peste compoziția deja cunoscută, și pudra de pepsină, inventând astfel guma cu rol digestiv, aceasta fiind una dintre cele mai mari descoperiri în ceea ce privește istoria gumei de mestecat, rețeta fiind folosită chiar și actualmente. În anul 1888, celebra guma “Tutti-Frutti” a fost prima gumă vândută cu ajutorul unor mașinării amplasate în stațiile de metrou din New York.

Gumele sintetice

Creşterea popularităţii acestor produse a dus la creşterea rapidă a cererii de chicle, însă pentru că arborii existenţi nu puteau asigura întreaga cantitate solicitată, producătorii s-au văzut nevoiţi să apeleze la alte variante. Astfel, ei încep să se orienteze spre gumele sintetice şi spre parafină, care era incoloră, inodoră, fără gust şi din belşug.

În secolul XX, afacerile cu gumă de mestecat l-au transformat pe William Wrigley Jr. într-unul dintre cei mai bogaţi oameni din America. El a lansat în 1893, două noi branduri de mestecat, pe care le-a făcut vizibile pe piaţă investind foarte mult în publicitate şi marketing direct. Secretul succesului Wrigley a fost în ingrediente suplimentare: zahăr pudră, mentă, aditivi pentru fructe. Și Rigley a făcut-o așa cum am văzut-o: sub forma unei plăci, a unui băț și a unei mingi. A derulat campanii prin care a trimis mostre gratuire de gumă către milioanele de americani ce figurau în cărţile de telefon ori copiilor americani de zilele lor de naştere.

Pe măsura trecerii timpului, foarte mulţi producători au încercat să obţină diverse arome şi forme pentru acest produs. În prezent există o mulţime de tipuri de gumă de mestecat, cu arome care variază de la vanilie, la cola, de la cele folosite în scop medical, până la cele care colorează dinţii, şi sunt fabricate din diferite ingrediente, inclusiv pepsină şi nicotină.

Soldații americani au adus guma de mestecat în Europa

America a declarat război Germaniei şi aliaţilor ei pe data de 6 aprilie 1917. Pe 26 iunie soseau primele nave americane în Franţa transportând aproape 15.000 de soldaţi americani.

Sosirea americanilor pa pământ francez a reprezentat însă şi un şoc cultural. Ei au venit cu tehnologii noi, cu echipamente militare impresionante, dar și cu un stil de viaţă. Guma de mestecat dădea un aer nonșalant, care se răspândește și în industria cinematografică.

În prezent există guma de mestecat cu scop terapeutic, cum ar fi aceea contra fumatului, iar zahărul a luat locul îndulcitorilor în acest produs. Cu toate acestea, există medici care susțin că nu este sănătos mestecatul gumei. Ea este utilizată în timpul zborurilor cu avionul, dar și de unii boxeri care vor să-și întărească musculatura maxilarului. Sursa: Rador