Să scrii proză umoristică este ca și cum ai vrea să ajungi într-o cofetărie traversând un câmp de mine.
Veți fi de acord, aceia dintre dumneavoastră care mai citiți și altceva în afara facturilor aduse de poștaș, că oricând vă vin în minte zeci, poate sute de titluri de cărți care v-au plăcut, dar doar câteva care v-au pus în mișcare complicatul mecanism care stârnește râsul.
În cazul meu, la foarte scurta listă a cărților din această ultimă categorie s-a mai adăugat un titlu: „Crunta exploatare a sînului Julietei”, scrisă de Ion Cristoiu și publicată zilele trecute de Editura Martorul Clipei.
Nu există destinație celebră pomenită în cartea sa, care lui Ion Cristoiu să nu-i fi provocat reflexii surprinzătoare, unele care stârnesc râsul și pun pe gânduri deopotrivă.