Fiica regretatului comentator sportiv a scris pe pagina sa de facebook un mesaj sfâșietor, pe care l-a intitulat „În numele tatălui meu”. Prezentatoarea de televiziune a povestit drama ultimelor zile, când a trebuit să își conducă tatăl pe ultimul drum, dar și ce i-a spus acesta, înainte să intre în coma din care nu s-a mai trezit.

La două zile după înmormântarea celui mai iubit comentator sportiv, fiica sa vorbește despre tragedia pierderii părintelui său dar și despre ce a învățat de la acesta. Cristian Țopescu i-a călăuzit pașii fiicei sale în jurnalism și i-a insuflat valorile și principiile care au stat la baza carierei sale.

 

 

 

Cristina Țopescu : „Printre ultimele cuvinte pe care mi le-a spus, cand încă mai putea vorbi, au fost : “Nu te lasa!"

„ÎN NUMELE TATĂLUI

Stiti, zilele si noptile astea am stat numai pe net, pe youtube, sa-l vad si sa-l tot revad pe tatal meu, sa-l ascult. Nu simt ca a plecat in mod definitiv, nu procesez inca. Ieri dimineata m-am trezit cu un sentiment cumplit de neputinta ca vineri am plecat de la cimitir si l-am lasat acolo singur, in pamant. Iar acum simt ca tot creste in mine inca un sentiment. Printre ultimele cuvinte pe care mi le-a spus, cand inca mai putea vorbi, au fost : “Nu te lasa!" Stia ca, desi el, introvertit, iar eu opusul lui din acest punct de vedere, ceva i-a iesit cu mine, ca om: mi-a transmis niste principii de viata (stiu, suna pretentios), niste convingeri, credinte, pe care avea linistea ca le-am asimilat usor, pentru ca aici eram la fel. Sau el m-a modelat asa. Voi vorbi despre ce m-a invatat el, ce avea el si nu mai vad in jurul meu decat rar, iar ce voi spune stiu ca nu va fi pe placul unora. “Crede ceea ce spui si spune ceea ce crezi” - era una dintre convingerile lui nestramutate si de la asta stiu sigur ca nu s-a abatut niciodata. Am incercat sa fac si eu asta tot timpul, mi-am atras prieteni si neprieteni, poate si pentru ca eu nu am facut-o intotdeauna cu echilibrul sau cu toleranta lui cea aproape ireala. Incerca des sa ma tempereze, imi spunea “ o sa mori cu dreptatea de gat, oamenii, lumea, nu sunt doar in alb si negru” si, intrucatva, a reusit de multe ori sa-mi deturneze reactii care ar fi fost prea transante. In virtutea educatiei pe care chiar mi-a impus-o uneori, ceva ceva s-a prins de mine”, a scris Cristina Țopescu în mesajul postat pe contul său de facebook.

“Tatăl meu făcea o diferență esențiala între pasiune și patimă”

“( a spus-o si in minunata emisiune a Eugeniei Voda- Profesionistii), doar ca putini pot sesiza si controla granita dintre cele doua. Se trezesc ca trec, pe nesimtite, dintr-una intr-alta. Lui i-a iesit tot timpul, mie nu. Eu inca simt si vaz monstruos, dar cred ca am invatat, macar, sa ma exprim mai moderat decat simt si sa nu pun la zid pe nimeni. Pentru ca nu se cade. Cand vad, insa, ipocrizie, cand constat ca simtul onoarei nu mai are nicio valoare si ca e doar simulat si disimulat prin vorbe, fara vreo acoperire in fapte, nu vreau sa mai tac. El tacea. Obosise putin. Eu n-o sa mai tac. In numele lui. Poate uneori n-o sa nominalizez, alteori poate da, iar, daca voi trezi resentimente, ma iluzionez, ca dincolo de ele, unii dintre cei vizati, nu acum, mai tarziu, vor intelege ceva si vor fi mai atenti atunci cand banii, puterea, lacomia si betia de sine le iau mintile. Poate vor medita, putin, la ele, din cand in cand, singuri, schimband ceva in codul lor moral personal, incetand sa mai urateasca o profesie atat de frumoasa cum e jurnalismul. Informatia corecta, respectarea adevarului, a-l livra nu pe bucati, in functie de interese si complicitati, ci cu toate fatetele lui, numai asa cred ca vom reusi sa nu-i inselam si uratim pe cei care ne citesc sau ne privesc si ne asculta Numai asa, ii putem ajuta sa evolueze cumva, in felul asta, cine stie, evoluind si noi odata cu ei. Ca mare nevoie avem ! Ce facem noi acum, mult prea des si cu o abilitate demna de o cauza mai buna, e sa uratim poporul cu televizorul. Publicul n-are nicio vina, el primeste ce i se livreaza. Responsabilitatea e a noastra si e imensa. Asa numitul rol formator al presei, vanturat doar in vorbe si in forme golite de continut, nu e o aiureala si nici o iluzie. Tatal meu credea in el. Si, fie ca mi-e ingaduit (sau nu), sunt hotarata, la randu-mi, sa nu renunt la aceasta fantasma”, a mai scris prezentatoarea TV.