Cornel Râpă, Oţelul Galaţi: "Să vină Barça!"

Adi Dobre
17 mai 2011, 13:40

Internaţionalul gălăţean aşteaptă cu nerăbdare ciocnirile din grupele Ligii Campionilor, unde moldovenii vor da peste forţele Europei.

Performanţa reuşită de Oţelul Galaţi, cucerirea titlului de campioană a României, este de departe cea mai mare surpriză din istoria fotbalului românesc. O echipă mică, formată din jucători necunoscuţi, "cumpăraţi cu banii de seminţe", a dat o lovitură mai mare chiar şi decât Unirea Urziceni acum doi ani. "Marinarii de apă dulce" vor evolua la toamnă direct în grupele Ligii Campionilor.

Un anonim până anul trecut, Cornel Râpă a reuşit într-un an performanţe la care alţi fotbalişti visează o viaţă. Postul de titular în naţională şi campionatul cu Oţelul reprezintă visele realizate ale lui Râpă, un fotbalist care locuieşte cu părinţii şi, până de curând, mergea la antrenamente cu autobuzul.

EVZ: Ce înseamnă acest titlu pentru tine? Cornel Râpă: Credeţi-mă că încă nu realizez ce s-a întâmplat! Poate peste o săptămână-două voi înţelege. Nu ştiu ce să zic. E ca şi cum aş trăi un vis. Lumea zice că e o realizare mare. Înseamnă că aşa este! Pentru un club mic de provincie, aşa cum e Oţelul, acest titlu cred că e ceva uluitor. Pentru mine, la fel.

Premierul slovac Robert Fico a ieșit din operație, după mai bine de trei ore

Gabriela Firea, promisiuni pentru bucureșteni. Sprijin pentru cuplurile infertile

Ne puteți urmări și pe Google News

Când ai avut prima oară certitudinea că puteţi lua titlul? Sincer, eu unul am crezut tot timpul în această performanţă. Certitudinea nu a venit însă decât la finalul meciului cu Timişoara. În timpul campionatului, toată lumea ne întreba de titlu, iar noi ziceam că nu suntem favoriţi, pentru că aşa era. Apoi, cu trecerea etapelor, încrederea a crescut. Culmea, tocmai într-un moment în care presiunea creştea şi ea!

Apropo de presiune, cum aţi simţit-o? Uşor nu a fost. Mai ales zilele acestea, când a apărut şi chestiunea cu TAS-ul. S-a vrut probabil să se pună o presiune în plus. Noi, cei tineri, lipsiţi de experienţă, am avut în cei mai bătrâni, în antrenori, în conducători, oamenii de care aveam nevoie. Am ştiut să gestionăm această presiune.

Te consideri un jucător împlinit? Nici vorbă. Am doar 21 de ani şi o "foame" nebună de performanţă. Vreau mai sus. Nu sunt un perfecţionist, dar vreau mai mult, vreau să-mi fac treaba aşa cum trebuie, cum am fost educat.

Ai vreo preferinţă în Ligă? Barcelona, Real Madrid, echipe la meciurile cărora până acum doar la televizor le-am urmărit şi de la care am învăţat multe. Acum avem şansa să jucăm contra lor. Ar fi senzaţional!

În iarnă ai jucat cu Zidane într-un meci de caritate. A fost de vis. Revenisem acasă şi multe nopţi după acel meci nu închideam un ochi. Stăteam în pat şi mă gândeam doar că m-am dezbrăcat în acelaşi vestiar cu Zidane, cu Albiol, cu Van Bronckhorst. Să vă mai spun ceva. Acum doi ani, dacă cineva îmi spunea că voi câştiga titlul cu Oţelul, aş fi crezut că râde de mine. Poate la un loc de Cupă UEFA m-aş fi gândit, dar la titlu - niciodată.

Când ai auzit, duminică seară, imnul Ligii Campionilor, cum te-ai simţit? Îl ascultam înainte şi mi se zburlea pielea pe mine. Acum, când a cântat pentru noi, n-am cuvinte să descriu ceea ce am simţit. Să văd cum voi reacţiona atunci când vom juca în Ligă. De mic visam la fel de fel de performanţe. Tot timpul visam. Poate şi asta m-a ajutat în carieră. În momentele astea mă gândesc la cei care m-au ajutat foarte mult. La profesorul Neagu, Dumnezeu să-l odihnească, de la Dunărea, fără de care nu cred că ajungeam aici. Apoi au mai fost antrenori care mi-au marcat cariera: Vivi Stamate, Manolache, Viorel Tănase.

Care e jucătorul preferat? Dani Alves! Asta pentru că joacă pe acelaşi post ca al meu. Apoi îmi place enorm şi Lionel Messi.

Cu prima de campionat îţi iei casă? Doamne-ajută! Eu încă locuiesc alături de părinţi şi nu aveam ca prioritate o casă. Dar nu e rea ideea. Deocamdată, mă bucur că am luat examenul pentru permisul auto şi pot conduce.