O zi obișnuită de duminică. Acele ceasornicului arată puțin peste ora 14.00, iar atmosfera din „Dreamer’s”, pub-ul cunoscut de întreaga suflare „roșie” a bucureștenilor care nu se despart niciodată de fularul cu emblema Liverpool-ului, dă deja în clocot. Să tot fie vreo 80 de inși în bar. Toți, în tricouri de un roșu aprins, cu steaguri sau fulare purtând sigla renumitului club englez. Chiar în mijlocul tejghelei, „la tribuna întâi”, Bogdan, puștiul de 9 ani, trăiește și el la cote înalte soarta meciului care tocmai a început.

„E un meci important pentru noi”, începe să îmi explice, cu o mină serioasă. Gesticulează savant, tăind aerul cu brațele lui mici. În timp ce vorbește, năsucul cârn i se încrețește ușor la bază, desenând o cută impozantă în dreptul sprâncenelor. „E o presiune imensă pe umerii lui Liverpool la partida asta cu Cardiff City. Noi suntem pe doi în clasament și avem 85 de puncte. Nu avem voie să facem nici un pas greșit pentru că altfel ratăm orice șansă să ne batem la titlu cu cei de la Man City care au 86 de puncte. În plus – mai adaugă cu genul de emfază cu care un adult își pigmentează un discurs capital – Cardiff City e în foame de puncte și orice punct scos din meciul cu noi e aur curat pentru ei”.

Visul lui Bubu: să ajungă pe Anfield

Încet, încet, discuția alunecă spre punctul zero al pasiunii mistuitoare de care se simte cuprins pentru echipa din țara lui Shakespeare. „Unchiul meu (Marius, n. red) e suporter înrăit. Nu lipsește de la nici un meci. Ba, a fost chiar și pe Anfield să-i vadă, pe viu, pe cormorani”, îmi mărturisește princhindelul, pătruns de importanța propriei destăinuiri. Adaugă imediat că el nu a ajuns încă pe arena cu pricina pentru că e încă „prea mic”, dar că un meci văzut din tribuna templului de pe Anfield este visul lui. „Este un stadion super, pe placul meu, cu suporteri drăguți care cântă un imn cu versuri frumoase. Nu știu toate versurile. Doar câteva, dar învăț repede să pot cânta și eu cu toții laolaltă când voi ajunge pe stadion”, mă asigură Bubu. Mă pune în temă și cu motivele care îl țin „în priză” la fiecare meci al favoriților. „Îmi place de Liverpool că joacă mult în pase, au jucători extraordinari, de mare viteză. Salah, de pildă, driblează foarte, foarte bine. Roberto Firmino finalizează exemplar, Virgil van Dijk e colosal în defensivă, iar Andrew Robertson e asul centrărilor”, mai spune puștiul, fixându-mă cu ochi pătrunzători.

 

Învață ABC-ul fotbalului la academia New Stars din București

Elev în clasa a treia al Liceului Teoretic Național București, Bubu practică fotbalul de la cinci ani la academia bucureșteană New Stars, manageriată de Petre Marin și Sorin Ghionea, ambii fotbaliști emblematici ai roșalbaștrilor din Ghencea de odinioară, unde a îmbrăcat tricoul de portar. De altfel, acolo, între buturi, se vede și peste ani când va crește mare. „Asta e meseria pe care vreau să o practic: fotbalist la o echipă de top din România și, de ce nu, de afară”. Că tot vine vorba de cluburile „autohtone”, nu ezită deloc atunci când le numește pe cele preferate: „Viitorul lui Hagi, din Liga 1, și „Rapidul”, din Liga a III-a”. „La una din astea mă văd jucând”, își mărturisește, apăsat, preferințele în materie de fotbal românesc.

 

Fondat în martie 1892 de către John Houlding

Liverpool Football Club, pe scurt Liverpool FC, este un club de fotbal din Liverpool, Anglia, care evoluează în Premier League. De la fondarea sa în 1892, Liverpool a câştigat cel mai mare număr de Cupe UEFA, Supercupe ale Europei şi Cupe ale Ligii. Terenul propriu al clubului este stadionul Anfield, cu o capacitate de 54.074 de locuri, aflat la aproape trei mile de centrul oraşului Liverpool.

Clubul a fost implicat în două dintre cele mai mari tragedii din fotbalul european – la Heysel în 1985 şi Hillsborough în 1989. După Heysel, cluburilor engleze le-a fost interzisă participarea în competiţiile europene pentru o perioadă de cinci ani, şase în cazul lui Liverpool.

Fun club Liverpool din vina soției

Patronul pub-ului, dedicat tuturor suporterilor înfocați din România ai clubului Liverpool, este categoric în ceea ce privește motivele care l-au determinat să înființeze barul. „E vina soției. În 1998, la meciul Argentina cu Anglia, a intrat în teren un copil de 18 ani, Michael Owen (fost jucător legendar al Liverpoolui, n.red). Soția «Hi, hi, ha, ha! Cine e băiețașul ăsta?». Eh, și de acolo a început totul. Dintr-o simpatie pentru Owen. Era o televiziune care transmitea, pe vremea aceea, meciuri de fotbal din Anglia din Premiere League, și am început să mă uit și eu. În 2001 am fost la primul meci de fotbal pe Anfield. A fost atât de impresionantă atmosfera de acolo, încât mi-am spus că trebuie neapărat să am un loc al meu acasă, în București, în care să pot sta alături pe prieteni și să urmăresc meciurile lui Liverpool. Și am construit pub-ul”, mărturisește Iulian (foto), de 41 de ani din București, care, în urmă cu niște ani, i-a pus iubitei sale inelul pe deget în cadrul unei ceremonii ținute chiar pe arena din Anfield a „cormoranilor”.