„Constituţia europeană în versuri”, proiect la care a participat şi poetul Mircea Dinescu, a fost publicată în trei limbi diferite şi a fost prezentată zilele acestea, cu ocazia alegerilor europarlamentare, în mai multe oraşe europene, precum Barcelona, Bruxelles sau Praga.

„Aşa cum Shakespeare îşi poate permite/ să-şi sufle nasul în batista Desdemonei,/ vreau şi eu să mă joc de-a toreadorul cu taurul ce a răpit-o pe Europa,/ să-l răpun înfigându- i pixul meu cu cerneală simpatică între coarne”, acesta este începutul Articolului 44 din „Consitituţia europeană”, conceput de Dinescu.

Articolul 44 priveşte dreptul la „căsătoria de convenienţă” şi este parte din paragraful care vizează „Drepturile fundamentale” ale cetăţeanului european.

„Nu ni s-au impus articolele «Constituţiei europene» despre care să scriem, a fost la libera alegere a fiecărui autor. Am ales acest text pentru că este vorba despre vechea temă a barbarului din Răsărit, a lui Homo Esticus. Trăim cu toţii în Estul Sălbatic”, spune poetul Mircea Dinescu despre savurosul text compus de el.

Cât despre eventualul impact în societate al „Constituţiei europene în versuri” – în contextul discuţiilor despre „unificarea” Europei prin poezie -, Mircea Dinescu este mai degrabă sceptic: „E o constatare amară. Poeţii nu mai sunt de mult vocile cetăţii. Înainte, poezia era o armă, cel puţin în lumea comunistă. Frica de cuvinte, de şopârle, de aluzii funcţiona. Acum, poetul e un caraghios în capitalism, să nu ne iluzionăm. Şi eu scriu acum mai degrabă pamflete decât poezie, pentru că le consider mai eficiente. Poezia ca armă funcţiona în universul acela sinistru, dinainte de ’89. Şi aceasta pentru că oamenii căutau în ficţiune aluzii la realitate, care nu era prezentată corect în mediile oficiale. În ce priveşte «Constituţia europeană în versuri », e greu de crezut că va avea un efect. Spun asta, deşi la Bruxelles, unde am citit, sala era arhiplină. Dar nu-mi fac iluzii că politicienii vor apleca urechea lor surdă spre un cântec de sirenă, să nu ne iluzionăm”.

Turnul Babel

La această variantă poetică a „Constituţiei europene” colaborează peste 50 de poeţi originari din Europa, de la laureatul Premiului Nobel, irlandezul Seamus Heany, până la Eva Cox, autoarea de origine austriacă stabilită în Australia, unde este una dintre cele mai importante reprezentante ale vieţii culturale şi publice ale ţării.

Proiectul „Constituţia europeană în versuri” a fost iniţiat în 2008 de un grup de artişti belgieni, numit „Brussels Poetry Collective”.

Aceştia au trimis o primă versiune a Constituţiei poetice unor autori din toate colţurile Europei, rugându-i să o completeze, să scrie o reacţie sau să modifice ceva la text. Rezultatul este un text cuprins pe aproximativ 100 de pa gini, care oglindeşte nu numai gândirea europeană, ci, simbolic, şi problema cu care se confruntă Uniunea Europeană.

Fiecare autor şi-a scris contribuţia în propria sa limbă, iar iniţiatorii proiectului coordonat de David Van Reybrouck şi Peter Vermeersch au „remixat” textele, aranjându-le, combinând pe alocuri versurile diferiţilor poeţi între ele.

Ideile naţionale, îndepărtate poetic

În timp ce intrarea în vigoare a Constituţiei europene trenează din cauza neratificării acesteia de către unele dintre ţările membre ale Uniunii, se pare că poeţii joacă un rol de avangardă, găsind „soluţia” de a unifica Europa. Autorul austriac Franzobel afirmă că, în comparaţie cu Europa artistică, populaţia comunităţii se teme încă de apropierile cu vecinii ei.

„Tocmai austriecii, care profită enorm de pe urma aderării la Comunitatea Europeană, se tem că vecinii de comunitate le ameninţă locurile de muncă. Această unire culturalspirituală este un act de mare importanţă, precum şi gândirea care stă la baza comuniunii în UE: ţările să se depărteze de ideile naţionale şi să fie încurajate cele regionale”, spune poetul din Austria, una dintre ţările care, deşi a ratificat Constituţia, se confruntă cu o largă mişcare antieuropeană (Franţa şi Olanda se numără printre ţările care au respins, în urma unui referendum, ratificarea actului normativ).

Textul este împărţit în opt capitole structurate în paragrafe cu titluri generice care se bazează pe cele reale ale Constituţiei, precum „Principii”, „Drepturi fundamentale”, „Constituţia” sau „Imnul European”.

Textul, deşi scris de fiecare poet în propria sa limbă, s-a tradus până în prezent în franceză, engleză şi olandeză, urmând să fie tradus în mai multe limbi.

ARTICOLUL 44

Mircea Dinescu în europoetica

Mircea Dinescu, care a participat în luna martie, la Bruxelles, la o întâlnire a literaţilor în cadrul Festivalului Passa Porta, unde a fost prezentată deja o parte a „operei europoetice”, susţine în poezia sa, cu ironie şi umor, dreptul la libera circulaţie în cadrul Uniunii Europene.
 
Versurile lui Dinescu încurajează libertatea dincolo de diferenţele culturale sau religioase ale cetăţenilor Europei. „Constituţia europeană în versuri” poate fi citită integral pe site-ul www. europeanconstitutioninverse. com.

„Aşa cum Shakespeare îşi poate permite / să-şi sufle nasul în batista Desdemonei,/ vreau şi eu să mă joc de-a toreadorul cu taurul ce a răpit-o pe Europa,/ să-l răpun înfigându-i pixul meu cu cerneală simpatică între coarne,/ ca să mă pot căsători cu fata din interes,/să capăt fără probleme cetăţenie franceză, belgiană sau germană/ aidoma golanului pe care lam întâlnit acum douăzeci de ani în trenul de Novosibirsk şi care visa să fugă din Estul Sălbatic tocmai în Israel, însurându- se cu o evreică bătrână,/ considerând femeia nu un lux, ci un mijloc de transport, fără complexe creştine, luând în considerare faptul că, la urma urmelor, şi Iisus e rodul unui ménage à trois”.