Adormirea Maicii Domnului este prăznuită sâmbătă de lumea creștină, când, potrivit Bisericii, Maica Domnului a fost înălţată la Cer de Fiul său, Mântuitorul Iisus Hristos.

 

În acest an, marea sărbătoare are loc în condiţii stricte sanitare, impuse de pandemia de coronavirus.

Parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe-Nou” din Bucureşti, părintele prof. Emil-Nedelea Cărămizaru, îi îndeamnă pe credincioşi să petreacă această sărbătoare „în rugăciune, în bună cuviinţă” şi cu respectarea normelor de conduită sanitară.

„Adormirea Maicii Domnului înseamnă, de fapt, ridicarea sa la cer cu trupul, aşa cum ne arată Sfânta Tradiţie a Bisericii, ca al doilea izvor al revelaţiei divine şi, de asemenea, urcarea ei cu sufletul în Împărăţia lui Dumnezeu la picioarele Preasfintei Treimi, în apropierea Fiului ei, cea de a doua persoană a Preasfintei Treimi, Mântuitorul Iisus Hristos, întrucât umanitatea a avut acest mare privilegiu să aibă un asemenea om, o asemenea femeie, care a avut de la Dumnezeu acest dar binecuvântat ca să primească în pântecele ei pe însuşi Fiul lui Dumnezeu. Cerul s-a coborât în pântecele Fecioarei Maria.

Ea şi-a împlinit misiunea pe pământ şi, la vremea rânduită, a plecat acolo unde viaţa este neînserată. Şi aşa se şi cuvenea, pentru că trupul acela nu se cuvenea să putrezească în pământ ca orice trup de muritor de om... Era însuşi trupul Născătoarei de Dumnezeu şi de aceea în chip minunat, neînţeles, neatins de mintea omenească acel trup a fost ridicat la Ceruri”, afirmă preotul Cărămizaru.

El spune că aceasta este „o zi de sărbătoare şi de bucurie, nu de tristeţe, pentru că, în general, noi îi serbăm pe sfinţii Bisericii la data morţii lor trupeşti, sau adormirii lor, a plecării lor la cele veşnice, în Împărăţia bucuriei nesfârşite".

„De aceea recomandarea noastră şi a Bisericii în general este să petrecem în biserică, la Sfânta Liturghie, în rugăciune, în bună cuviinţă, în fapte bune, în milostenie, în ajutorarea celor sărmani şi a celor bolnavi”, subliniază părintele paroh.

În condiţiile pandemiei de COVID-19, parohul Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou i-a îndemnat pe credincioşi „să respecte toate normele de conduită sanitară recomandate", pentru că "sănătatea este un dar de la Dumnezeu şi trebuie păstrat cu sfinţenie”.

„Biserica, întotdeauna, a fost şi este un factor de stabilitate socială şi noi i-am responsabilizat pe credincioşii noştri pentru că ei sunt cei mai disciplinaţi dintre cetăţeni, îndrăznesc să spun acest lucru. Ei ascultă de sfatul duhovnicului, de sfaturile preoţilor, de îndemnurile pe care le dau ierarhii noştri, în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Trebuie să avem grijă şi de sănătatea noastră trupească, pentru că sănătatea este un dar de la Dumnezeu şi trebuie păstrat cu sfinţenie. Şi atunci noi îi îndemnăm şi ei au înţeles şi înţeleg să respecte toate normele acestea de conduită sanitară care sunt recomandate de cei care sunt îndreptăţiţi să facă aceste recomandări”, a arătat preotul Emil-Nedelea Cărămizaru.

Părintele a amintit şi de sărbătoarea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ce urmează praznicului Adormirii Maicii Domnului.

„În biserica noastră sunt moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu, care, după cum se ştie, au fost scoase din mormântul domnesc din Biserica "Sfântul Gheorghe Nou" în anul 2014, în luna mai, şi au fost puse într-o raclă frumoasă ca să aducă lumină din lumina lor. Pentru că avem această cinste, ca cel mai mare martir pe care l-a plămădit vreodată poporul acesta al lui Dumnezeu, poporul român, să fie aşezat la biserica de la 'kilometrul zero al României', ca să lumineze cu lumină multă, să ne înţelepţească, să ne dea povaţă bună, să ne încurajeze. După cum se ştie, Parlamentul a aprobat iniţiativa ca această zi să fie o zi oficială de cinstire şi de comemorare a Sfinţilor Martiri Brâncoveni şi de aducere aminte a jertfelor şi sacrificiilor făcute de creştini de-a lungul vremurilor pentru credinţa lor. Este un îndemn la libertate religioasă şi de conştiinţă, care cred că este binevenit în aceste vremuri", a încheiat preotul.

 

Potrivit tradiţiei Bisericii, Maica Domnului a trăit mai mulţi ani după înălţarea la Cer a Fiului său şi a Domnului nostru Iisus Hristos. Cu trei zile înainte de moarte, ea a fost înştiinţată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea aceasta la viaţa veşnică.

Deşi Apostolii erau răspândiţi în lume pentru a propovădui Evanghelia la toate neamurile, au fost prezenţi la eveniment, aduşi prin puterea lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară înştiinţându-i asupra a ceea ce avea să se petreacă.

După ce şi-a luat rămas bun de la toţi cei de faţă - notează Sfântul Ioan Damaschin - a urmat momentul în care Domnul Însuşi s-a coborât spre a primi în mâinile Sale sufletul ei cel sfânt (moment ce cunoaşte o bogată reprezentare iconografică în Biserica Ortodoxă). Atunci, ea a rostit: „Fiule, în mâinile Tale îmi dau duhul meu”. Acestea zicând, şi-a dat duhul, ca şi când ar fi căzut în somn. Era o adormire, nu o moarte, adică fără durerile morţii, de unde şi denumirea sărbătorii.

Apostolii au luat apoi patul mortuar cu trupul Maicii Domnului, purtându-l spre mormânt. Tradiţia mai spune că mulţime mare de oameni se adunase acolo, uimită de chipul adormirii ei şi de venirea apostolilor. Cortegiul s-a îndreptat spre Ghetsimani unde i se pregătise un mormânt nou de piatră. Aici, tradiţia cunoaşte două versiuni: după una, trupul a stat trei zile în mormânt, după care a fost ridicat în chip tainic spre lăcaşurile cereşti; după cealaltă, trupul Maicii Domnului a fost răpit la cer chiar din mâinile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel în momentul în care se pregăteau să îl pună în mormânt, în mâinile lor rămânând doar pânza în care era înfăşurat. Diferenţele se pot datora şi faptului că în scurt timp a urmat o lungă perioadă de cumplită prigoană împotriva Bisericii, acest fapt neîngăduind o cercetare mai minuţioasă asupra evenimentelor şi a datelor.

Adormirea Maicii Domnului şi ridicarea cu trupul la Cer reprezintă ultima taină din lucrarea mântuirii oamenilor. După Învierea lui Hristos, Înălţarea Sa la ceruri şi Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului încheie lucrarea mântuirii săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos.