Irinel Columbeanu pare sa le aiba pe toate.

Intr-o insiruire cat de cat cauzala: un tata rezistent prin guvernele Romaniei intr-una dintre cele mai crunte paranteze istorice, intre Dej si Vacaroiu. O bona meditatoare, care l-a deprins de timpuriu cu tainele limbii lui Voltaire, dar la care a si visat adolescentin.

Un aer naiv, care i-a "adus" bafta de a fi tarat in afaceri profitabile de reprezentantii Alcatel, care l-au pescuit de pe trotuarul din fata Intercontinentalului, in zorii libertatii din decembrie 1989. Asta, daca l-am crede pe cuvant.

Poseda arta de a fi fluent in franceza. Gratie bonei. Un cont baban. O imunitate la ridicol. O dorinta de nestavilit de a se face vazut. O minte trendy si o fire predispusa la excentricitati. (Anna Lesko ar face bani frumosi din amintirile salturilor acrobatice de pe sifonier direct in bratele "Marelui Mic").

O colectie de toale din "capitala capitalei fitelor". Cele mai la moda izmene cu paiete din targ. Cel mai cool parpalac Yamamoto. Linia verde, una exlcusivista. Cei mai adevarati bascheti argintii, cu sireturi maron, incrustati cu cristale Swarowski. Un renume de Don Juan mai puriu, dar energic. O logodnica prea tanara. Si prea frumoasa. Atat de frageda...

Dragostea nemarginita cu juna s-a transformat intr-o poveste hulita si condamnata in piata publica.

Reality-show-ul, acum nocturn, in care Moni se gudura pe langa Iri, aduce cu sine multe realitati incredibile din locuinta cuplului anului, secolului, mileniului, universului.

Inclinatia catre kitsch te loveste inca de la intrare. Un bloc rece de marmura gri, slefuita bine, dar fara prea multa imaginatie troneaza in miezul vilei din Snagov. E ca un falus imens, o idee mai inaltut decat Iri, ingemanat, ca un siamez, cu o fecioara. Sublim!

Iri are chiar si biblioteca. A marturisit in emisiunea "Lumea citeste", moderata de Ioan T. Morar, ca e cam golasa. La fel de nonsalant si-a admis carentele serioase in privinta lecturilor obligatorii pentru Bacalaureat. Moni trebuie sa se descurce singurica in livrescul tenebros. Lui Iri i-au placut banii, nu cartile. Nimic de condamnat in a fi pragmatic.

Probabil n-a pus mana pe una dintre cele mai frumoase povesti din literatura universala, "Dragostea in vremea holerei", de Gabriel Garcia Marquez. Dar, instinctual, ii da prin minte sa se afisez drept un martir al dragostei in vremea aviarei.

Desigur, exista si enigme nedezlegate de "No Comment". Cum isi pastreaza Iri mintea sanatoasa in trupul sanatos ? Sportiv mare nu prea a fost.

Box, de pilda, nu ar fi putut face, din pricina alonjei si a atacului cardiovascular, care l-a facut mai prudent cu sanatatea. Nu ar fi fost nici macar un bun incasator. Haltere, nici atat. Intre sort si jambiere, ar prefera oricand ultimele nascociri ale designerilor niponi. Fotbalul nu-i pare la indemana.

Alearga ? Are piscina. Si ce daca ? Fara colac e ca musca fara cap ! Are o pasiune pentru sah? Publicul e avid sa-l stie pe Iri pe de rost. Si pe buna dreptate ! Individul e fascinant. Intr-un sens usor pervertit al termenului.

Columbeanu e un Mecena al inceputului de mileniu, a legat prietenii sincere cu artistii in voga. Nu are indoilei, vrea sa rescrie Kama Sutra, desi nu a lecturat-o. Aduce, in sinceritate, cu un personaj din excelenta pelicula "Trenul vietii", in care unul dintre acei comunisti de ocazie anunta senin ca nu e nevoie sa ii citeasca pe Marx si Lenin. Pentru ca are sa ii scrie.

Columbeanu e radiografia perfecta a boierului postdecembrist dedulcit la desfatarile trupesti. Specia aceasta exista, misuna libera pe strazi, convinsa ca nu e nici imorala, nici amorala. Nici macar morala. Nababul cu magnet la sexul slab este si atat. Pare sa ii fie de ajuns.

Iri face opere de caritate, "cumpara" imagine, se afiseaza ca exponent de baza al high-life-ului de pe Dambovita. Si totusi, ce ii lipseste lui Irinel pentru a fi un personaj public "complet"?

Ma mir ca nu s-a dumirit pana acum. In goana dupa notorietate, Columbeanu ar fi putut ajunge mai abitir foarte sus. Era de ajuns sa se urce in carca fotbalului. Unsprezece flacai destoinici l-ar fi mutat defintiv in burta televizoarelor. Cum ar mai fi alergat Gigi Becali cu Maybach-ul dupa Rolls-ul lui Iri prin oras, sa-l imbie sa nu vanda meciuri…

Cum s-ar mai fi unduit Columbeanu ca Shakira prin tribune, dupa modelul patentat de Borcea... Cum s-ar mai fi duelat in lungimea Phantom-ului cu ceilalti posesori de asemenea masini…

Oare Rolls-ul lui Irinel este mai lung decat al lui Ioan Becali si Ioan Neculaie? Ultimii doi si-au disputat deja grotescul concurs. Machidonul a avut grija sa ne anunte ca limuzina sa e mai mare, cu cativa centimetri, decat a brasoveanului…

Dar Columbeanu sta departe de fenomen. Asa ca, la recursul moral din strada se pun la infinit casete in care nimeni nu se dumireste daca Irinel are mana intr-o pozitie nefireasca asupra destinului tinerei moldovence. Si discutiile aluneca inevitabil - asa-s chibitii!- spre cheia spectacolului: Moni, simuleaza sau nu?