Un editorial de Michel Santi pentru La Tribune.

 

Se află China în fața unei crize similare celei suferite anul trecut de Argentina din cauza balanței de plăți deficitare? Într-o asemenea ipoteză, China s-ar trezi în lipsă de dolari pentru a-și putea susține propria monedă.

Ca la multe alte națiuni suverane, Yuanul se sprijină pe rezervele de devize străine ale țării sale  care sunt investite în cea mai mare parte în bonuri de tezaur americane.

Aceste active, la dispoziția băncii centrale chineze, și care de altfel figurează în bilanțul său, sunt esențiale pentru a putea face să urce sau să coboare Yuanul, dar și pentru a-și alimenta sistemul bancar național.

Acesta este locul prin care taxele vamale ale lui Trump amenință direct China, deoarece căderea exporturilor sale către SUA este pe cale să provoace o încetinire economică mult mai mare decât se prevedea inițial, care comprimă prin forța lucrurilor aprovizionarea chinezilor cu dolari.

Este fragilizat ansamblul rețelei bancare și financiare chineze, ajunse la fundul sacului cu dolari, deoarece reducerea influxului de monedă americană este concomitentă cu accelerarea fugii de capital în afara țării.

După ce a risipit un trilion de dolari între 2014 și 2017 pentru a-și apăra moneda, chinezii se pot lăuda că sunt țara cea mai bogată în rezerve monetare, cu cei 3,1 trilioane aflați în rezervă.

Dar dinamica le este defavorabilă, deoarece aceste rezerve s-au topit, de la apropae 50% din PIB, în 2010, la mai puțin de 30% în 2019, în timp ce datoria externă a țării a atins anul trecut un vârf fără precedent de 2 trilioane de dolari.

Imensa vulnerabilitate a Chinei este ușor de înțeles: statul este deținătorul ultim al oricărei datorii emise de companiile naționale care sunt de facto proprietatea guvernului și care se bucură deci de și de garanția fondurilor publice și de tratamente preferențiale.

În prezent, datoria companiilor chineze atinge recorduri mondiale, de vreme ce depășește 150% din PIB-ul țării sale, față de 100% în cazul companiilor japoneze sau ceva peste 70% în cazul celor americane.

În asemenea context, rezervele monetare chineze, masive desigur, nu sunt decât praf în ochi, deoarece se vor dovedi evident insuficiente pentru a susține în același timp Yuanul, care va exploda, pentru a salva un sector bancar hiper-îndatorat și pentru a menține în funcțiune companiile naționale care au o nevoie vitală de trasfuzii regulate de la Stat.

Altfel zis, stabilitatea aparentă a Yuanului în aceste ultime săptămâni este înșelătoare, deoarece, pe șest, autoritățile impun mpsuri din ce în ce mai draconice pentru cazurile în care o companie sau un privat doresc să scoată în afara țării dolari.

În practică, toate tranzacțiile care transferă peste 3000 de dolari în străinătate sunt puricate și descurajate, atunci când nu sunt pur și simplu interzise.

Această supraveghere extremă indică o nervozitate evidentă din partea executivului chinez, greu de înțeles prin prisma rezervelor gigantice din banca sa centrală, dar explicabil cu intrările de monedă americană aflate în declin din cauza taxelor vamale aplicate de administrația Trump.

Escaladarea anunțată a războiului comercial nu prevestește nimic bun pentru China a cărei monedă, Yuanul, pare deja supraevaluat din cauza efectelor foarte nocive care se vor repercuta asupra comerțului său exterior, asupra creșterii sale economice și asupra politicii sale monetare.

China – dar și zona sa de influență, ca Taiwanul, Coreea de Sud, Malaysia – vor fi deci primele victime ale escaladei în curs a războiului comercial.