Shakespeare. Sursa foto Wikipedia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
O echipă de cercetători anunță o descoperire de referință pentru istoria literaturii: identificarea exactă a locuinței pe care William Shakespeare ar fi avut-o la Londra. Este pentru prima dată când specialiștii reușesc să stabilească, cu un grad ridicat de certitudine, amplasamentul casei în care dramaturgul ar fi trăit și creat o parte din operele sale, informează kcl.ac.uk.
Casa pierdută a lui Shakespeare, identificată după secole de incertitudine
Rezultatul vine în urma unei analize minuțioase a documentelor istorice, coroborate cu date arheologice și hărți vechi ale orașului. Cercetătorii au reconstituit astfel contextul urban al epocii, reușind să restrângă zona până la identificarea locului precis.
Cercetători ai King's College London au reușit să stabilească poziția precisă a singurei locuințe achiziționate de William Shakespeare în Londra, în anul 1613, potrivit unui comunicat oficial al instituției.
Identificarea a fost posibilă în urma analizării unui plan datând din 1668, care ilustrează zona Blackfriars, precum și a două documente juridice păstrate în Arhivele Naționale. Aceste acte fac referire la tranzacția prin care nepoata dramaturgului a vândut proprietatea în anul 1665, oferind indicii esențiale pentru localizarea exactă a imobilului.
Locuința era una spațioasă, rezultată din transformarea unei foste mănăstiri medievale
Profesoara Lucy Munro, cea care a identificat documentele, a subliniat că această descoperire „completează puzzle-ul vieții lui William Shakespeare” și face posibilă, pentru prima dată, localizarea exactă a reședinței sale din Londra. Ea a explicat că planul a fost găsit întâmplător în timp ce cerceta arhivele londoneze.
Planul proprietății parohiei St Ann Blackfriars. Sursa foto: Arhivele Naționale ale Londrei
Noile dovezi indică faptul că imobilul avea dimensiuni considerabile și o structură în formă de L, fiind adaptat dintr-un fost complex monahal medieval, inclusiv din poarta acestuia. Pe terenul fostei mănăstiri funcționa și Blackfriars Theatre, teatru aflat în coproprietatea dramaturgului.
Istoricii cunoșteau de multă vreme faptul că William Shakespeare a deținut o proprietate în apropierea teatrului în care era coproprietar, însă poziționarea exactă a acesteia a rămas, până recent, un mister. O placă amplasată pe o clădire ridicată în secolul al XIX-lea indică doar că dramaturgul ar fi locuit „în apropierea acestui loc”, fără alte detalii precise.
Proprietatea a fost vândută de nepoata sa
Cercetătorul Lucy Munro susține că atât amplasarea, cât și dimensiunile locuinței contrazic ideea larg răspândită potrivit căreia Shakespeare ar fi petrecut puțin timp la Londra după anul 1613. Distanța foarte mică față de teatru, aproximativ cinci minute de mers pe jos, sugerează că scriitorul ar fi putut continua să lucreze acolo la ultimele sale creații.
Printre acestea s-ar număra „Romeo și Julieta”, „Henric al VIII-lea” și „Cei doi nobili rude”, piese realizate în colaborare cu John Fletcher.
Proprietatea a rămas în posesia familiei Shakespeare până în 1665, când a fost vândută de nepoata sa, Elizabeth Hall Nash Barnard. La scurt timp, în 1666, clădirea a fost distrusă în Marele Incendiu din Londra, fapt care explică absența oricăror vestigii materiale până în prezent.
Este clar că mediul în care Shakespeare a trăit la Londra i-a favorizat evoluția profesională, pe măsură ce își consolida statutul și își făcea planuri ambițioase: achiziționarea unei reședințe impunătoare la Stratford și obținerea unui blazon care să-i confirme poziția socială.
