Cercetarea româneasca produce, dar realizările nu îi sunt recunoscute în societate şi, de cele mai multe ori, nu ajung să îşi atingă scopul final: stimularea economiei. Cel putin aşa consideră noul preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), Gerard Jităreanu.

"Sunt de un optimism moderat pentru că ştiu că va fi greu de luat din alte părţi", crede Jităreanu, care cataloghează drept "periculoasă" reducerea bugetului pentru cercetare la 0.19% din PIB, în condiţiile în care anul trecut acelaşi sector primea 0,53%.

Măsura a declanşat greve ale cercetătorilor, care, începând de luni, organizează proteste zilnice în faţa Parlamentului. Reducerea bugetului ar duce la îngheţarea sau chiar la renunţarea la unele proiecte, dar şi la crearea unei instabilităţi care va pune pe fugă viitoarea generaţie de cercetători din România.

Cât câştigă un cercetător român

Este greu de ţinut specialiştii în sistem atât timp cât salariile oferite acestora nu depăşesc 1000 de euro, chiar şi în cazul cercetătorilor de gradul 1.

Mai mult, un debutant primeşte doar 800-1.000 de lei lunar. "Nu e normal ca cercetătorii să lucreze numai din pasiune, ei trebuie plătiţi corespunzător", susţine şi preşedintele ANCS.

În domeniul cercetării lucrează 42.000 de angajaţi, dintre care 33.000 au studii superioare, restul fiind personal auxiliar. Aceştia sunt angajaţi în 50 de institute, dintre care 19 sunt coordonate de ANCS. Restul sunt fie private, fie depind direct de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Conform unei convenţii la nivel european, România trebuie să ofere, în 2013, 13.000 de doctoranzi. În acest sens, din fonduri proprii şi europene, se oferă burse în valoare de 500 de euro pentru tinerii doctoranzi. Aşadar, la noi este mai rentabil să te pregăteşti decât să profesezi.

De unde vin banii? În 2006, cercetarea a primit 0,46% din PIB, cei mai mulţi bani venind din fonduri publice. Un sfert din acest procent a fost asigurat de sectorul privat, iar fondurile străine au totalizat, atenţie, doar 0,02%.

Anul următor, în 2007, chiar dacă România era deja membră a Uniunii Europene, finanţarea străină a fost la fel de redusă, de 0.03% din bugetul de 0,54% din PIB acordat cercetării.

"Cam puţin", apreciază şi liderul ANCS. Aşadar, Uniunea nu are destulă încredere în cercetarea românească. Dar să vedem cu ce se ocupă ea.

"Se tot spune că tocăm bani"

Pe masa din biroul şefiei Autoriţăţii stă un cărţuloi de vreo 800 de pagini, numit "Idei româneşti, produse şi tehnologii. 2004-2007". Acesta este compendiul activităţii cercetătorilor români în acest interval.

Pe listă figurează şi un turbo-compresor care ajută la recuperarea gazului metan din zăcămintele în epuizare. Un produs util, dar pe care lipsa de promovare l-a lăsat doar pe filele unei cărţi.

"Se tot spune că nu suntem vizibili, că tocăm bani de la stat. Cercetarea nu s-a ocupat suficient de marketingul realizărilor ei. Trebuie să găsim o soluţie prin care rezultatele de valoare să se implementeze în industrie", concluzionează Jităreanu, care ieri a împlinit abia o lună în noua sa funcţie.

Cum se tratează subiectul în Europa

Ţările nordice acordă un mare interes cercetării ştiinţifice, pentru a prinde din urmă trio-ul extrem de dezvoltat format din Franţa, Germania şi Marea Britanie.

Astfel, Finlanda acordă 4,2% din PIB pentru găsirea de noi tehnologii aplicabile în economie. Franţa, ţară care este aliată României în numerose procese ştiinţifice, acordă deja trei procente, ţintă propusă de Uniunea Europeană pentru 2010.