Ceauşescu şi MARELE LUI SECRET. Cine conducea, de fapt, România în Epoca de Aur? Mărturiile trecutului

Adevărul despre Nicolae Ceaușescu a ieșit la suprafață. Interviurile cu marele dictator român dezvăluie ce se întâmpla, de fapt, în România, înainte de Revoluție.

Reputatul jurnalist italian Enzo Bettiza a realizat mai multe interviuri cu Nicolae Ceauşescu. Decedat în 2017, la vârsta de 90 de ani, Bettiza a scris în urmă cu câţiva ani, în publicaţia „La Stampa”, o cronică a întâlnirilor sale cu dictatorul român pe care l-a numit „Vampirul de pe planeta roşie”.

„Ceauşescu era un vampir transilvănean. L-am văzut de trei ori, era prezent şi adevăratul şef al României: soţia sa Elena. O femeie haină cu privirea ascuţită”, a scris Bettiza.

Italianul s-a întâlnit de trei ori cu Nicolae Ceauşescu, prima dată în 1966, la scurt timp după ce tiranul devenise secretarul general al partidului, scrie Adevarul.

Valentin Ceaușescu, apariție rară în public. Evenimentul pentru care fiul fostului dictator a ieșit din anonimat

Cătălin Cîrstoiu, la HAI România: „Să nu vă așteptați de la mine să mă retrag”. Video

„Imediat ce am văzut-o pentru prima dată de aproape, în acea târzie vară din ‘66, faţa rustică şi pământie a lui Ceauşescu m-a făcut să mă gândesc la a sa autohtonă Georgia: Oltenia rurală, săracă, închisă în sine însăşi, la mii de mile distanţă de arcurile triumfale din Bucureşti, de castelele somptuoase ale Transilvaniei, de plajele mondene ale Mării Negre. Învecinându-se cu Serbia, care estompează caracterul lor aspru şi războinic, oltenii constituie dintodeauna o raritate exotică în cadrul unei antice naţiuni prelatine, neolatine, cu caracter ingenios şi artistic.

Poporul său agrar, legat de secole de glie, primitiv, superstiţios, în anii ‘60 părea încă pietrificat în acel inefabil şi magic «spaţiu mioritic» descris de Lucian Blaga şi Mircea Eliade: o dimensiune atemporală , aproape extraterestră, cu instincte de moarte şi cruditate vampireşti pe fundal. Acele misterioase întinderi, acele sate ascunse în păduri tenebroase, ar fi constituit pepiniera din care Ceauşescu, consolidându-şi şi însăprindu-şi puterea supremă, ar fi luat loialii sângeroasei Securităţi”, a scris italianul. „O adevărată armată a terorii” Acesta a remarcat şi climatul din jurul conducătorului suprem.

Oameni timoraţi, terorizaţi chiar de Securitatea fidelă lui Ceauşescu, la fel în fosta URSS. „Niciun alt lucru nu poate explica din profunzime precum substratul oltenesc, care evocă trageri în ţeapă turceşti şi violenţe sârbeşti, caracterul sumbru al lui Ceauşescu şi al Securităţii sale, care a fost ceva mai complex şi mai implacabil decât o poliţie secretă: o adevărată armată a terorii, totalmente şi în mod inexorabil devotată numai persoanei şi voinţei şefului ei suprem. Precedentele istorice ale acestei miliţii asasine le putem găsi numai în Oprichnina lui Ivan cel Groaznic, în GPU-ul lui Stalin, sau în SS-ul Gestapoului lui Hitler. În plus cu o notă autohtonă a Gărzilor de Fier”.