Pe 31 ianuarie 1967, Nicolae Ceaușescu i-a confirmat ambasadorului SUA la București că ar accepta rolul de mediator între americani și Vietnam. Discuția a avut loc înainte de deja cunoscutele întâlniri româno-americane de la sfârșitul anilor ’60.

Stenograma discuției din 31 ianuarie 1967 dintre Nicolae Ceaușescu, care abia preluase puterea după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, și Richard Davis, ambasadorul în România al președintelui american Lyndon Johnson, este importantă, discuția având loc înaintea vizitei lui Ioan Gheorghe Maurer la Washington, în iunie 1967, moment considerat până acum ca fiind primul demers public prin care România își manifesta relativa independență față de URSS.

Totuși, trebuie spus că audiența pe care Ceaușescu i-a acordat-o lui Davis venea după ce, pe 22 octombrie 1966, ministrul de Externe Corneliu Mănescu îi transmisese ambasadorului american la ONU, Arthur Goldberg, disponibilitatea României de a media discuții între Washington și Hanoi. Evident, disputa era legată de războiul din Vietnam.

Discuția din ianuarie 1967, era prima confirmare directă pe care o primeau americanii direct de la Nicolae Ceaușescu privind faptul că mesajele transmise de diplomații români aveau girul său.

Discuția ajunge în punctul în care americanul îi propune direct lui Ceaușescu să devină „canalul de transmisie” al mesajelor „discrete și directe” dintre americani și vietnamezi.

În acea perioadă, când URSS dorea să devină pionul principal al conflictului care se „mondializase”, gestul lui Ceaușescu părea sinucigaș.

 

„Fără a dori să se înțeleagă în vreun fel că am vrea să devenim intermediari între S.U.A. și Vietnam”

Dl.Richard H.Davis:

În legătură cu ultimul punct pe care l-ați menționat, domnule secretar general, de asemenea am primit instrucțiuni să vă spun că am dori să avem un contact direct și discret cu Hanoiul și am aprecia dacă dv. v-ați găsi în situația de a le spune lor acest lucru.

Tov. Nicolae Ceaușescu:

Ce vă împiedică să încetați bombardamentele ca să vă puteți întîlni? Aveți o diplomație foarte dezvoltată. Veți găsi modalități diplomatice de asemenea natură încît această măsură, luată din inițiativa S.U.A., să întărească autoritatea Statelor Unite ale Americii și să cîștige prieteni mai mulți. Eu v-am spus lucrurile fără multă diplomație, dar, desigur, pînă la urmă dv. hotărîți.

Dl.Richard H.Davis:

Apreciez foarte mult franchețea dv., domnule secretar general. La rîndul meu am încercat să arăt poziția guvernului meu și motivul pentru care am dori să avem un indiciu asupra ceea ce se va întîmpla. Poate că n-am fost suficient de elocvent în această privință.

Tov. Nicolae Ceaușescu:

Eu am fost atent, ați fost foarte elocvent. În ceea ce vă privește pe dv. Ați explicat foarte clar poziția S.U.A., dar, ca să vă spun cinstit, este o poziție care este greu de explicat, pentru că este greu să fie înțeleasă. Statele Unite ale Americii constituie o putere militară și economică mare; de ce trebuie să bombardeze, să distrugă o țară mică, care de abia cu cîțiva ani în urmă s-a eliberat de sub jugul francezilor și a început să-și organizeze economia, să-și construiască o viață mai bună?

După cum știți foarte bine, am avut discuții cu personalități de diferite concepții politice, pînă la liberalii din Japonia, și la nimeni nu am găsit, drept să vă spun, o înțelegere față de politica S.U.A., iar aceștia nici măcar nu pot fi bănuiți că sînt comuniști. Sînt însă lucruri care nu pot fi înțelese. Așa că faptul că n-ați reușit să mă convingeți pe mine nu se datorește dv., dv. Ați dovedit multă capacitate, ci se datorește acestei politici care este greu de înțeles.

În ceea ce privește rugămintea de a transmite Republicii Democrate Vietnam dorința S.U.A., fără a dori să se înțeleagă în vreun fel că am vrea să devenim intermediari între S.U.A. și Vietnam, însă, ținînd seama și de relațiile pe care noi le considerăm bune cu S.U.A. și de relațiile pe care le avem cu R.D.Vietnam, o să-i transmitem aceasta.

Dl.Richard H.Davis:

Încă o dată aș vrea să vă mulțumesc, domnule secretar general.

 

„De Gaulle a găsit curajul de a acționa pentru încetarea războiului din Algeria a dus la creșterea autorității lui, și în Franța, și în întreaga lume”

 

Tov. Nicolae Ceaușescu:

În ce privește regimul pe care îl vor adapta cei din sud, el nu poate fi impus cu forța armelor și, după cîte știu, nu există o asemenea preocupare și dorință din partea Vietnamului de Nord. Există însă o dorință legitimă, aceea de a se ajunge la unificarea celor două părți ale Vietnamului. În ce ne privește, noi înțelegem această dorință ca o dorință legitimă și pînă la urmă ea va fi realizată.

Vedeți, francezii au stat mult timp în Vietnam și totuși au trebuit pînă la urmă să tragă concluzia că este mai bine să găsească o soluție pașnică; au stat mult timp în Algeria - și au avut o armată destul de puternică în Algeria, cunoașteți bine toate acestea – dar au trebuit să ajungă la concluzia că trebuie să plece din Algeria și au făcut bine. Relațiile lor cu Algeria sînt mai bune acum decît înainte și nu a scăzut prestigiul Franței. Dimpotrivă, faptul că de Gaulle a găsit curajul de a acționa pentru încetarea războiului din Algeria a dus la creșterea autorității lui, și în Franța, și în întreaga lume.

Sigur, dv. Spuneți: „dar S.U.A. sînt o putere mai mare decît Franța!” Da, dar cu atît mai mult poate să procedeze, să spun chiar așa, mai generos. Va cîștiga prestigiu și guvernul și președintele S.U.A, și în țară și în străinătate, și vă veți cîștiga prieteni și în Vietnam mai mulți decît aveți acum.

Nu trebuie să vă fie frică ce o să se întîmplă dacă comuniștii o să aibă putere și în Vietnamul de Sud. Se vede că încă nu-i cunoașteți bine pe comuniști. În nici un fel comuniștii din Vietnam nu vor amenința Statele Unite ale Americii; pot fi chiar în relații bune cu S.U.A., însă aceasta este o problemă în afara cadrului discuțiilor noastre.

Dl.Richard H.Davis:

Sînt de acord cu dv., domnule secretar general, în ce privește remarcile dv. Cu privire la Algeria și rezultatul acestei acțiuni pentru Franța.

Și noi dorim să vedem o reunificare a poporului vietnamez, însă în prezent sînt două Vietnamuri, două Corei și două Germanii. Noi nu credem că reunificarea poate fi realizată prin folosirea forței și acesta este lucrul pe care îl vedem întîmplîndu-se în Vietnamul de Sud.

 

Unificarea Coreei, Vietnamului, Germaniei și exemplul Țărilor Românești

Tov.Nicolae Ceaușescu:

În ce ne privește, noi avem același punct de vedere cu dv. Cu privire la reunificare. Nici Vietnamul, nici Coreea, nici Germania nu se pot reunifica pe calea armelor. Dar, după cît știu, aceasta este și părerea guvernului Republicii Democrate Vietnam. Trebuie să înțelegem realitățile, dar nici nu ne putem opune procesului firesc de a se ajunge pînă la urmă la unificarea acestor popoare. În însăși istoria S.U.A., există asemenea exemple, e drept ceva mai vechi. Și în istoria României avem un asemenea exemplu cînd, cu toate eforturile marilor puteri de împiedica unirea Țărilor Românești, ea s-a realizat, iar faptul că România și-a realizat un stat național unit nu a amenințat și nu amenință nici acum pe nimeni. Dimpotrivă, după părerea mea, acesta constituie un factor de stabilitate în această parte a lumii. Dacă Vietnamul va ajunge la unificare, aceasta va fi în folosul păcii în partea aceea a lumii; în orice caz, un Vietnam unificat va fi un Vietnam care va duce o politică de pace și de independență. Sigur, aceasta este o problemă de perspectivă. Dar dacă apelăm la istorie, istoria dovedește că n-ar trebui să ne temem de această unificare, pentru că atîta timp cît popoarele vor trăi divizate în două, permanent vor fi motive de discuții și agitație.

Dacă vreți să cunoașteți părerea mea, nici Coreea până la urmă nu va putea rămâne pe veci așa, iar atîta timp cît este divizată în două constituie un factor de neliniște și un pericol de conflict. Coreea unificată va deveni un factor al păcii. Întotdeauna se vor găsi, și în Coreea de Nord și în Coreea de Sud, oameni care să nu fie mulțumiți cu starea actuală de lucruri și să se preocupe de a găsi căi pentru o reunificare.Sigur că pot interveni momente cînd unii să considere că pot face aceasta și cu forța. Cît timp se menține această stare de lucruri pericolul acesta desigur că există. Nimeni nu poate da garanții pentru nimeni în această privință. Credeți că dacă Germania va rămâne divizată în două mult timp, nu vor fi permanente frămîntări?! Sigur, nu este o problemă actuală, însă germanii nu se vor împăca pe veci să rămînă divizați în două. Am expus aceste considerente, ținînd seama că dv. v-ați referit și la situația din Germania, Coreea și Vietnam.