„Filmul este realizat după o idee de-a mea, în colaborare cu Vintilă Corbul şi Eugen Burada. La vizionarea cu cerberul cenzurii, poreclit «Dumnezeu», filmul a trecut prin furci caudine, scoţându-se, dar mai ales introducându-se scene care nu prea se lipeau de subiect. Am fost nevoit să transform anumite nume, de exemplu Iorga în Jugu, Jilava în Viraga, Zăvoianu în Năvodeanu, etc. Am întrebat «De ce?» şi mi s-a răspuns că «trebuie evitat a se provoca contestaţii din partea unor familii». Stupid, trebuie să recunoaştem“, povestea Sergiu Nicolaescu în memoriile sale, potrivit Adevarul.ro.  

La mijlocul secolului trecut s-a pus în practică realizarea unei pelicule dedicată special acestui eveniment tragic. De data aceasta, scenariul scris de Nicolae Dragoş (prim-redactor şef adjunct al ziarului „Scânteia”) şi Mihai Stoian (autorul cărţii „Moartea unui savant: Nicolae Iorga”, apărută în 1975).

În scenariu au fost introduse şi câteva scene care se petreceau într-o celulă din subteranele Fortului 13 de la Jilava, în care apărea şi „un tânăr de 22-23 de ani, slăbuţ, palid, nu prea înalt, cu ochi inteligenţi şi luminoşi”, trimiterea la Nicolae Ceauşescu fiind mai mult decât evidentă. Tânărul este prezentat în timp ce le ţinea prelegeri istorice colegilor de celulă, dar şi în câteva ipostaze „revoluţionare”. 

„Tânărul se dă jos din pat şi înaintează spre uşă. Gardianul strigă ca un apucat: «Înapoi! Să nu mai faci vreun pas…că trag!». Tânărul se opreşte, fixându-l: «De pomană încerci să ne intimidezi! Eşti un prăpădit de călău! Atât şi nimic mai mult! A, şi un sadic!»”.