Poet, scriitor și jurnalist, Viorel Ilișoi a publicat o poezie emoționantă în memoria mamei sale. Versurile au devenit virale pe siteurile de socializare.

M-a luat în brațe mama mea Chiar când m-a născut în chinuri grele Și m-a strâns – parc-ar fi vrut prin piele Să mă soarbă înapoi în ea.

Se temea că m-a adus greșit Într-o lume crudă, infernală, Cum scapi peștișorul în cerneală – Și cu brațe dulci m-a ocrotit.

Crivățul bătea prin sat cu ură, Se strângea omăt în dispensar. Făcea tata focul în zadar… Mama de la ea mi-a dat căldură.

Au venit de-acasă două sănii Să ne ia – și oameni cu lopeți Ne taiau cărare prin nămeți Și goneau cu chiote dihănii.

Se făcuse noaptea, era ger, Lupi turbați rupeau cu dinții luna. Mama m-a ținut în brațe-ntruna Stând înfofolită-ntr-un lăicer.

Murmura, de teamă, un descântec. Mi-era bine sub lăicerul gros, Parcă mama s-ar fi-ntors pe dos Și mă mai ducea încă în pântec.

Am ajuns la miez de noapte-n sat. În ogradă nu-ncăpeai de neamuri Stând cu felinare pe la geamuri… Mama în lumină m-a scăldat.

Și fiind atâta lume strânsă, Neamurile noastre, neni și țațe, Toți voiau puțin copilu-n brațe – Mama nu m-a dat la nimeni însă.

Mă trezeam din somn și strigam: Mama! Boț de carne sfâșiat de plâns… Mama mă ținea în brațe strâns Și trăgea într-însa toată teama.

Când mă mai lua pe la oraș, Mă ținea tot drumul doar în brațe, Parcă se temea să nu-l înhațe Hoții de copii pe copilaș.

M-a ținut în brațe până când Solzii mei de pește-n călimară S-au făcut albaștri ca să pară Că-s în apă cu alți pești în rând.

Și acum, când nu mai e cu mine, Când în raiul mamelor s-a dus, Cu tot cerul larg deschis, de sus, Mama-n brațe încă mă mai ține.

Viorel Ilișoi, 11 septembrie 2017

Găsiți mai multe aici.