Vatican / Sursa foto: Dreamstime
Din cuprinsul articolului
Papa este consederat Vicarul lui Hristos, Succesorul sfântului Petru, ghidul spiritual pentru milioane de credincioși catolici și este unul dintre cei mai importanți și influenți oameni din lume.
Ce se întâmplă când moare Papa
La moartea Papei, se activează complexa mașinărie rituală a Vaticanului, formată din istorie, protocoale și tradiții milenare care trebuie respectate.
Ritualuri care s-au succedat de secole, dar care au suferit schimbări substanțiale cu Papa Francisc.
De la înmormântare până la conclavul de alegere a noului pontif, iată ce se întâmplă când Sfântul Părinte moare.
Moartea Papei trebuie să fie certificată oficial de cardinalul camerlengo, cel responsabil al Camerei Apostolice și care, la moartea Papei, preia guvernarea provizorie a Bisericii pentru chestiuni administrative.
El va fi cel care va lovi de trei ori fruntea Papei cu un ciocan, strigându-l pe numele său de botez, și va sigila camerele în timp ce Cardinalul Vicar al Romei anunță vestea lumii.
O ușă a ușii Bazilicii Sf. Petru este închisă în timp ce sună clopotele.
Cardinalul Camerlengo scoate și sparge și Inelul Pescarului, unul dintre însemnele pe care Papa le primește în timpul slujbei solemne de la începutul pontificatului său și pe care îl poartă pe degetul inelar al mâinii drepte.
Aceeași soartă o are și pecetea de plumb cu care a Papa a oficializat scrisorile apostolice.
Ce este Novendiali
Ulterior, trupul neînsuflețit al Papei este transportat la Capela Sixtină, însoțit de o lungă procesiune de cardinali și alte personalități importante ale Vaticanului.
Acolo trupul este îmbălsămat și îmbrăcat cu veșmintele pontificale (mitra albă, casula roșie, paliumul de lână albă cu cruci negre).
A doua zi sicriul este mutat special la Bazilica Sf. Petru, unde este expus timp de trei zile pentru a le oferi credinciosilor ocazia de a-si lua ramas bun.
Înmormântarea Papei se numește Novendiali, de la novem dies, ceea ce înseamnă nouă zile, urmată de înmormântarea papală, Missa poenitentialis, celebrată la bazilica Sfântul Petru, în prezența delegațiilor de stat din întreaga lume.
Slujba de înmormântare are loc de obicei la altarul papal al lui Bernini, situat sub cupola bazilicii, dar ultimele înmormântări au avut loc în aer liber, în piață.
Înainte ca sicriul să fie închis și sigilat, fața papei este acoperită cu un voal de mătase.
De obicei, sicriul este îngropat în mormântul corespunzător de sub bazilică, unde se află așa-numitele Grote Vaticane, unde se păstrează rămășițele primului Papă, ctitorul bisericii, Sfântul Petru.
Dar papa poate lăsa instrucțiuni diferite, ceea ce Papa Francisc a și făcut.
Papa. Sursa foto: Arhiva EVZ
Testamentul lăsat de Papa Francisc
Papa Bergoglio și-a exprimat ultimele urări în ultima ediție a Ordo Exsequiarum Romani Pontificis din noiembrie anul trecut, în care a semnat noi norme pentru o ceremonie simplificată „cu demnitate, dar ca fiecare creștin” și prin care să sublinieze și mai mult că înmormântarea Pontifului Roman este aceea a unui pastor și ucenic al lui Hristos „și nu a unei persoane puternice a acestei lumi”.
Printre inovațiile introduse se numără certificarea morții nu în camera defunctului, ci în capelă, depunerea imediată în interiorul sicriului și nu „pe catafalc”, expunerea trupului Papei spre venerare de către credincioși în interiorul sicriului deschis, eliminarea tradiționalelor trei sicrie de chiparos, plumb și stejar în favoarea unia simplu, de lemn.
Papa Francisc și-a exprimat dorința de a fi înmormântat în bazilica Santa Maria Maggiore, și nu în Bazilica Sf. Petru, ca semn al marelui său devotament față de Madonna Salus Populi Romani păstrată în biserica din Piazza dell'Esquilino.
O alegere care se rupe de tradiția urmată de papii recenti, dar nimic nou.
În 1903, Leon al XIII-lea a fost înmormântat din propria dorință în Bazilica Sfântul Ioan în Lateran, iar Pius al IX-lea, înaintea lui, alesese și Bazilica Sfântul Laurențiu în afara Zidurilor.
Cum se întrunește Conclavul
Odată încheiate ritualurile de înmormântare, este timpul să se aleagă noul papă în Conclav, cuvânt care vine din latinescul cum clave, adică „(încuiat) cu cheia” sau „sub lacăt”, expresie care indică întâlnirea cardinalilor alegători care au sarcina de a alege noul Sfânt Părinte.
Primul Pontif ales cum clave a fost Papa Gelasius al II-lea la 24 ianuarie 1118, prin votul unanim al cardinalilor adunați în Mănăstirea San Sebastiano de pe Palatin.
Îi revine cardinalului decan, în acest caz Giovanni Battista Re, să cheme cardinalii alegători și să-i invite să ajungă în Vatican pentru iminentul conclav.
După slujba din Bazilica Sf. Petru „pro eligendo Romano Pontifice”, cardinalii se adună în Capela Sixtină pentru a vota.
Pentru a fi ales, noul papă trebuie să obțină două treimi din voturile celor prezenți: fiecare scrutin este împărțit în trei faze și sunt programate două voturi dimineața și două după-amiaza.
Fumul care iese din hornul de pe acoperișul capelei arată rezultatul votului: alb dacă s-a ajuns la un nume, negru dacă nu există încă un succesor.
Odată ce s-a atins cvorumul, iar învestitura a fost acceptată de noul papă, sosește momentul cel mai cunoscut și mai așteptat de credincioși, care, după fumul alb, se adună în Piața Sf. Petru așteaptă ca fereastra mare a loggiei să se deschidă pentru anunțul cardinalului protodiacon care cu „gaudium magnum” (mare bucurie - n.red.) rostește celebrele vorbe „Habemus Papam” (Avem un Papă ales - n.red.) și invită la cuvântpe noul papă, care rosteşte primul său discurs în calitate de Suprem Pontif.
