Ce mâncau și ce nu mâncau dacii. Ce ar fi putut conține un ospăț din epoca lui Burebista

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Când ne gândim la bucătăria românească de astăzi, este greu să ne imaginăm o masă fără cartofi, roșii, porumb sau ardei. Niciunul dintre aceste alimente nu putea însă să ajungă pe masa unui dac, pentru că provin din Americi. Atunci, ce mâncau dacii? Răspunsul nu vine dintr-o „carte de bucate” antică, pentru că asemenea surse nu s-au păstrat. Cercetătorii reconstruiesc alimentația dacilor folosind în special arheologia, arheobotanica și analiza resturilor animale și vegetale descoperite în situri.

Una dintre cele mai importante cercetări recente îi aparține arheobotanistei Beatrice-Elena Ciută, de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Într-un studiu publicat în 2023 în Journal of Ancient History and Archaeology, ea a analizat resturi vegetale carbonizate provenite din șapte așezări dacice din Transilvania, printre care Piatra Craivii, Căpâlna, Cetea, Șimleul Silvaniei și, în special, Sarmizegetusa Regia. Concluzia cercetării este că agricultura dacică se baza pe cereale, leguminoase și fructe, iar plantele aveau un rol important în alimentația comunităților.

Cerealele, printre cele mai importante alimente

Descoperirile arheobotanice indică o agricultură diversificată. La Sarmizegetusa Regia și la așezarea de la Augustin-Tipia Ormenișului, grâul apare printre cerealele importante, alături de orz. În alte situri, precum Piatra Craivii și Căpâlna, cercetătorii au găsit cantități importante de secară și orz, inclusiv în structuri interpretate drept spații de depozitare.

Aceste cereale puteau fi măcinate pentru obținerea făinii, transformate în pâine sau turte ori fierte pentru prepararea unor terciuri. Nu putem spune însă că toți dacii consumau exact aceleași produse. Alimentația varia în funcție de regiune, resursele disponibile, anotimp și statutul social.

Cercetările lui Ciută indică și prezența unor leguminoase, în special fasole de grădină și linte. Aceste descoperiri sunt importante deoarece arată că dieta vegetală nu se limita la cereale.

Dacii își completau dieta cu fructe și plante

Fructele reprezentau o altă componentă a resurselor vegetale disponibile. Analiza resturilor carbonizate descoperite în așezările dacice indică utilizarea mai multor categorii de plante, iar cercetătoarea subliniază că importanța lor depindea de disponibilitatea resurselor și de condițiile climatice.

În acest context, este mai corect să vorbim despre o alimentație adaptată mediului decât despre un meniu fix valabil pentru întreaga Dacie. Comunitățile din zonele de deal și munte nu aveau neapărat aceleași resurse ca populațiile din apropierea Dunării sau a altor cursuri de apă.

Carnea, peștele și produsele de origine animală

Dacii nu erau exclusiv agricultori. Creșterea animalelor și exploatarea resurselor naturale ofereau și produse de origine animală. Carnea provenea de la animale domestice și, în anumite comunități, din vânătoare. În zonele apropiate de ape, peștele putea constitui o sursă suplimentară de hrană.

Laptele și produsele obținute din acesta puteau completa dieta, în special sub forma unor produse care puteau fi conservate mai ușor decât laptele proaspăt.

Totuși, imaginea populară a dacului care se hrănea în principal cu carne este probabil prea simplă. Datele arheobotanice disponibile arată clar importanța agriculturii și a resurselor vegetale în comunitățile analizate de cercetători.

Columna lui Traian, detaliu. sursa: Britannica

Ce nu mâncau dacii

Poate cea mai interesantă parte a comparației cu bucătăria românească actuală este lista alimentelor care lipseau complet.

Cartoful nu exista în Dacia. Originar din America de Sud, acesta a ajuns în Europa abia după contactul cu Lumea Nouă. Prin urmare, dacii nu puteau mânca nici cartofi copți, nici cartofi fierți și, evident, nici preparate precum tocănițele moderne cu cartofi.

Roșiile lipseau și ele. Planta este originară din Americi și a fost introdusă în Europa după expansiunea europeană în Lumea Nouă. Așadar, dacii nu puteau prepara sos de roșii, salată de roșii sau orice alt fel de mâncare asociat astăzi cu această legumă.

Același lucru este valabil pentru porumb. Mămăliga, unul dintre alimentele considerate astăzi emblematice pentru bucătăria românească, nu putea exista în forma cunoscută în prezent. Înainte de introducerea porumbului, cerealele locale ofereau alte posibilități pentru prepararea unor terciuri și turte.

Ardeiul, inclusiv ardeiul iute, este un alt aliment american absent din bucătăria dacilor.

Un alt exemplu important este fasolea comună, Phaseolus vulgaris, originară din Americi. Aici este necesară o nuanță: sursele arheobotanice menționează „garden bean” în unele situri dacice, însă este important să nu echivalăm automat orice identificare de „fasole” cu fasolea americană modernă fără a verifica specia. Leguminoasele europene, precum lintea, erau însă cu siguranță disponibile, iar cercetarea lui Ciută le identifică în materialele dacice.

Meiul, posibilul „strămoș” al mămăligii

Când spunem că dacii puteau mânca ceva asemănător mămăligii, trebuie să facem însă o precizare importantă: nu era mămăligă de porumb. Porumbul era necunoscut în Europa în Antichitate. În schimb, meiul (Panicum miliaceum) era una dintre cerealele cultivate și consumate în spațiul dacic.

Analizele arheobotanice realizate de cercetătoarea Beatrice-Elena Ciută asupra unor așezări dacice din Transilvania identifică meiul alături de grâu, orz și secară. Studiul său, publicat în Journal of Ancient History and Archaeology în 2023, arată că producția agricolă a comunităților analizate se baza în principal pe cereale, leguminoase și fructe.

Un material dedicat vieții cotidiene de la Sarmizegetusa Regia merge mai departe și explică modul în care puteau fi utilizate aceste cereale. Meiul putea fi măcinat și apoi fiert în apă sau lapte, rezultând un preparat de consistență variabilă, asemănător unui terci. Cerealele puteau fi consumate și sub formă de supe sau alte fierturi, dar și transformate în pâine ori turte.

Interesant este că la unele situri apar și alte plante care puteau completa astfel de preparate. Materialul referitor la Sarmizegetusa Regia menționează posibilitatea ca în fierturile de mei să fi fost adăugate linte, mazăre, bob sau plante cu frunze comestibile, ipoteză bazată pe asocierea semințelor acestor plante în probele paleobotanice.

Dacii nu aveau o bucătărie „primitivă”

Absența alimentelor pe care le considerăm astăzi obișnuite nu înseamnă că alimentația dacilor era săracă sau lipsită de varietate.

Cerealele puteau fi preparate în mai multe forme, leguminoasele ofereau o importantă sursă de hrană, iar fructele, produsele animale, peștele și plantele disponibile în natură completau dieta.

Mai mult, existența unor spații de depozitare și a unor cantități importante de cereale descoperite în anumite așezări arată că producția și păstrarea hranei reprezentau activități importante pentru comunități.

Ce ne spun autorii antici

Pentru informațiile despre daci apelăm și la autorii greco-romani, dar trebuie făcută o distincție importantă: sursele literare antice nu ne oferă un meniu detaliat al dacilor.

Una dintre principalele surse este Strabon, autorul grec al Geografiei, care a scris în jurul începutului secolului I d.Hr. El îi descrie pe daci și geți, oferind informații despre teritoriile ocupate, organizarea lor și relațiile cu lumea romană.

Pentru alimentația propriu-zisă, însă, arheologia este mult mai valoroasă. Resturile de semințe, cereale și fructe păstrate în situri pot demonstra direct ce plante erau cultivate sau consumate. Tocmai de aceea, lucrările unor specialiști precum Beatrice-Elena Ciută sunt esențiale pentru reconstruirea alimentației dacilor.

Ciută este cercetătoare în arheobotanică și arheologia alimentației, iar studiile sale au analizat inclusiv resturi vegetale din Sarmizegetusa Regia și alte așezări dacice. Cercetarea sa din 2023 este una dintre sursele moderne cele mai utile pentru înțelegerea dietei vegetale din Dacia preromană.

Cum arăta, probabil, masa unui dac?

Nu putem reconstrui cu certitudine meniul unei familii dacice obișnuite, însă dovezile disponibile permit o imagine plauzibilă: cereale preparate sub formă de pâine, turte sau terciuri, leguminoase precum lintea, fructe, produse lactate, carne și, în funcție de regiune, pește și alte resurse provenite din mediul înconjurător.

Important este să nu proiectăm bucătăria românească actuală asupra Antichității. O masă dacică putea fi consistentă și variată, dar ingredientele erau cele disponibile în Europa de atunci.

Așadar, dacă vrem să recreăm cât mai fidel o masă din Dacia preromană, trebuie să uităm de cartofi, roșii, porumb și ardei și să ne întoarcem la cereale, leguminoase, fructe și produse de origine animală.

Surse și cercetători

• Beatrice-Elena Ciută, „Archaeobotanical Investigations on Samples Recovered from Dacian Settlements Located in Transylvanian Area”, Journal of Ancient History and Archaeology, vol. 10, nr. 2, 2023. Studiul analizează resturi vegetale din șapte așezări dacice din Transilvania.
• Liliana Daniela Suciu, Habitat și viață cotidiană în Dacia secolelor I a. Chr. – I p. Chr.
• Strabon, Geografia, Cartea VII
• Ioan Glodariu, Vasile Moga și alți arheologi specializați în civilizația dacică – cercetările lor oferă contextul arheologic necesar interpretării descoperirilor din așezările dacice.