Este un reper important pentru întreaga economie. De exemplu, banca centrală ia deciziile care privesc dobânda cheie (care la rândul său influenţează nivelul dobânzilor la depozitele şi creditele în lei) în funcţie de evoluţia acestui indicator.

Cum se calculează indicele preţurilor de consum

Institutul Naţional de Statistică anunţă în fiecare lună nivelul inflaţiei, în special pe două componente: inflaţia anuală, care indică nivelul de creştere al preţurilor din luna respectivă raportat la aceeaşi lună a anului trecut şi inflaţia lunară, care indică nivelul creşterii preţurilor raportat la luna anterioară.

Indicele preţurilor de consum este calculat în funcţie de un coş de consum a cărui componenţă se stabileşte în funcţie de comportamentul de consum al populaţiei. Informaţia privind obiceiul de consum este colectată prin intervievarea consumatorilor.

În Statele Unite ale Americii, care are unul din cele mai evaluate sisteme de calcul ale IPC, acest coş este format din opt categorii de bunuri şi servicii: alimente şi băuturi, casă, îmbrăcăminte, transport, îngrijire medicală, timp liber, educaţie şi comunicare şi alte bunuri şi servicii. De asemenea, preţurile a 80.000 de produse incluse în coşul de consum sunt colectate lunar de la mii de magazine şi furnizori de servicii.

Ce spune inflaţia despre o economie

Extremele inflaţiei şi deflaţiei sunt foarte dăunătoare pentru o economie, cea de-a doua variantă fiind mai puţin cunoscută.

Ne putem gândi la deflaţie, deci la scăderea preţurilor, ca la un lucru bun. Poate avea un aspect pozitiv, dacă se încadrează în anumite limite. Preţurile convorbirilor telefonice, de exemplu, au fost în scădere continuă în ultimul timp, şi scăderea poate continua, mai ales că a apărut alternativa convorbirilor prin Internet.

Dar deflaţia poate lua şi aspecte îngrijorătoare. Cel mai bun exemplu este Marea Depresiune, criza economică mondială din perioada interbelică, în care oamenii nu îşi permiteau să cumpere bunuri oricât de ieftine ar fi fost acestea. Deflaţia accentuată este extrem de nocivă, indicând de regulă că cererea este extrem de redusă, ceea ce afectează afacerile şi întreaga economie.

Când preţurile cresc exagerat, avem de-a face cu hiperinflaţie. Cel mai cunoscut exemplu este hiperinflaţia din Germania, din ani ’20, când rata inflaţiei a fost de 3,25 milioane de procente într-o lună. Banii erau pur şi simplu fără valoare ceea ce, din nou, afecta viaţa fiecăruia. A urmat denominarea, în urma căreia un milion de unităţi monetare au fost înlocuite de o singură unitate.

Există, de asemenea, conceptele de dezinflaţie şi stagflaţie. Dezinflaţia reprezintă încetinirea creşterii preţurilor, dar este tot o formă de inflaţie. Termenul de stagflaţie este folosit atunci când avem inflaţie într-o economie care nu creşte.

La ce este utilizată inflaţia

Inflaţia este un indicator extrem de important pentru oamenii de afaceri, care, pentru a nu îşi vedea veniturile erodate de creşterea celorlalte preţuri, actualizează preţurile produselor proprii cu acest indicator.

De regulă, angajatorii iau în calcul acest indicator atunci când majorează salariile angajaţilor, aşa încât nivelul de trai al acestora din urmă să nu scadă.

Cum te protejezi de inflaţie

În goana după lichidităţile românilor, băncile locale au crescut nivelul dobânzilor la depozite şi reuşesc acum să ofere randamente peste nivelul inflaţiei, deci real pozitive. Totodată, în criză, investiţii cum ar fi aurul sau alte metale preţioase, au oferit randamente peste cel al inflaţiei.

Trebuie ţinut cond însă că, în funcţie de perioadă economică în care ne aflăm, plasamentele vedetă, deci cele care oferă şi randamente bune celor care le utilizează, se schimbă. Spre exemplu, înainte de criza actuală, investiţiile în imobile ofereau cea mai bună protecţie în faţa inflaţiei or, în criză, randamentele asociate acestora au devenit real negative.