În 18 ianuarie 2022, jurnalista Emilia Șercan a publicat un articol în care îl acuza pe premierul Nicolae Ciucă că a plagiat în teza de doctorat. Premierul a negat hotărât cele afirmate și a declarat că așteaptă decizia forurilor competente în materie. General în rezervă al Armatei Române, stat membru NATO, veteran, comandant al Scorpionilor Roșii în Afganistan și Irak, Nicolae Ciucă era deja de două luni prim-ministru al României. Cinci săptămâni mai târziu, în 24 februarie 2022, Rusia ataca și invada militar Ucraina. Există o legătură între cele două evenimente, între demersul jurnalistei și cel militar al  lui Vladimir Putin? Eu cred că da! De ce cred asta? Mai întâi, să înțelegem pe cât posibil cine este personajul Emilia Șercan.

Era prin primăvara lui 2017, când jurnalista specializată în depistarea impostorilor în materie de doctorate a plecat plângând din emisiunea Eugeniei Vodă, „Profesioniştii”: „Mă simt o mare impostoare! Cum să mă pretind eu o profesionistă a presei de vreme ce am făcut marele compromis cu Vîntu pe care eu l-am investigat?”. Compromisul a constat în faptul că, după ce în repetate rânduri i-a tras pe ochi basca de om de afaceri onest, s-a dus să lucreze cu Sorin Ovidiu Vîntu, pentru 8500 de euro pe lună. Net! Iar Eugenia Vodă i-a adus aminte de chestia asta, de mutatul de la Evenimentul Zilei, la Vîntu, celebrul colecționar jurnaliști în insectar.

Nici astăzi nu sunt convins că între cele două nu a fost un aranjament, pentru că gestul Emiliei Șercan a trecut în ochii publicului tefelist drept o valoroasă spovedanie, o remușcare în măsură să spele orice păcat grav. S-a vorbit îndelung prin presă și nu numai, iar Șercan a supra-adăugat explicând ce și cum cu emisiunea aia, victimizându-se cu mare grijă dar mai ales abilitate.

Vodevilul petrecut în emisiunea Eugeniei Vodă s-a lăsat cu serioase ecouri în media. Atenția mi-a fost atrasă însă doar de spusele Emiliei Șercan, din finalul explicațiilor oferite publicului, restul fiind doar frecții de elevă premiantă prinsă de dirigintă în flagrant cu repetentul clasei: „Prietenii foarte apropiați m-au auzit spunând de nenumărate ori că nu există pe lumea asta un critic al meu mai aspru decât sunt eu însămi. Compromisul făcut acum 9 ani, când am plecat la Realitatea TV, m-a marcat profund, m-a durut, m-a apăsat ani în șir. Așa cum am spus și în emisiune, a fost un compromis de ordin moral. Singurul. Acum, că această suferință a ieșit la suprafață și e publică, sper că voi trage linie și că mă voi împăca, în sfârșit, cu mine însămi.” Pam-pam-monolog-orchestra! A durut-o, a marcat-o, a apăsat-o, dar nu suficient încât să-i azvârle ăluia banii înapoi.

Mai către sfârșitul  aceleiași primăveri a lui 2017, la vreo o lună și ceva după tărășenia Vodă-Șercan-Vîntu, în presă a bubuit o altă informație cu privire la trecutul eroinei noastre. De această dată, ceva mult mai serios, pentru că era vorba despre date și probe cu privire la un plagiat comis chiar de către Emilia Șercan, implacabilul „Comisar Miclovan”, asul amputărilor de mâini murdărite în plagiate. Stupefiate - nu, nu este nicio ironie - mai multe publicații au preluat un articol din săptămânalul sibian „Turnul Sfatului”, care cita precaut un document primit la redacție:

„În trecutul jurnalistei de investigație, care și-a făcut în ultimul an un titlu de glorie din expunerea plagiatelor unor puternici ai zilei - Oprea, Tobă, Negoiță, Onțanu, Licu, Stănișoară, inclusiv Laura Codruța Kovesi, se ascunde, culmea ironiei, propriul plagiat, pe care, spre deosebire de compromisul cu Vântu devoalat de Eugenia Vodă, nu l-a expus nimeni până acum. Emilia Șercan, absolventă, în 2003, a Facultății de Ştiinţe ale Comunicării şi Jurnalism din Sibiu, a plagiat bucăți întregi în lucrarea sa de licență intitulată «Reglementări naţionale şi internaţionale cu privire la libertatea de exprimare».

Cele două cărți din care a copiat sunt «Jurisprudența europeană privind libertatea de exprimare», cu subtitlul «Aspecte privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului», care îi are ca autori pe Monica Macovei, Mircea Toma, Ana Coculescu (coordonator) și Adrian Tudorică și «Ghid juridic pentru jurnaliști» (ediția a III-a), scrisă de Monica Macovei, Adriana Drăgăliță și Dan Mihai. Ambele cărți au fost publicate în 2002. Forma de plagiat îmbrățișată cu predilecție de jurnalistă este cea a reformulărilor și a amestecului deliberat între fragmente și texte preluate și munca proprie“, se spunea în documentul primit de jurnaliștii sibieni. În continuarea documentului publicat de „Turnul Sfatului”, erau citate mai multe exemple de plagiat din lucrarea de licență a Emiliei Șercan, cam greu de respins, pentru că pasajele incriminate erau prezentate în fotocopie.

Prima reacție a jurnalistei  a fost una de tip prinsă cu mâță-n sac, dar „nu a dorit să comenteze acuzațiile care i se aduc”. A formulat însă un punct de vedere pe pagina sa de facebook, potrivit căruia, în mare, nu mai știa ce a scris în lucrare, dar va verifica la facultate în zilele ce urmau, „sper ca marți”, pentru a „putea stabili autenticitatea lucrării”. După această precizare, jurnalista perora pe larg despre realizările sale în combaterea flagelului plagiatelor și interesele majore de a i se închide gura. Ironie maximă a sorții, în acele zile, Emilia Șercan își lansa la Bookfest cartea „Fabrica de doctorate”. De la precizarea „sper că marți” și până astăzi au trecut cinci ani!

Imediat, cum spuneam, subiectul a început să se dea de-a rostogolul. Câteva săptămâni mai târziu, ziarul „Adevărul“ a obținut o copie a tezei de licență susținută de Emilia Şercan. Potrivit acesteia, jurnaliștii au descoperit ceea ce se așteptau, dar nu le venea să creadă:

„Paragrafele despre care «Turnul Sfatului» a spus că ar fi suspecte de plagiat se regăsesc și în copia conformă cu originalul, pe aproximativ zece pagini din cele 90 ale lucrării. Emilia Şercan nu a putut fi contactată pentru a-și prezenta punctul de vedere, până la publicarea acestui material. În cursul săptămânii trecute, ea s-a deplasat la Sibiu pentru a-și verifica lucrarea. Ulterior acestui episod, Emilia Şercan nu a mai dorit să facă vreo declarație publică, anunțând că are în curs de derulare o investigație proprie.” Cum spuneam, de la „sper că marți” și până astăzi au trecut cinci ani, o perioadă de timp în care „investigația proprie” promisă de jurnalistă putea fi făcută, chiar dacă ea ar fi acoperit la publicare mai multe volume decât  Mihai Eminescu - „Opere complete”. Spuneți, doamna Emilia Șercan, ceva!

Anii au trecut, vorba textierului de muzică ușoară, și Emilia Șercan este acum protagonista unui nou scandal. Unul cu o miză mult mai mare. Niște poze în care apare în ipostaze caraghios-deșănțate, de-a dreptul ridicole, dacă este să mă întrebați pe mine, au migrat de pe un dispozitiv de stocare personal, habar nu am cum, către niște site-uri deocheate, zise pentru adulți, din Republica Moldova, și de acolo, în toate cele patru zări ale Internetului, spre deliciul, distracția, sau chiar dezgustul publicului, de la caz la caz, în funcție de gusturile și năzuințele fiecăruia.

Ca și în cazul „Mi-a dat Vîntu bani, de-mi vine să plâng”, Emilia Șercan a venit cu explicații. Ați ghicit, este iarăși victimă. „Autoritățile statului au orchestrat o operațiune de kompromat împotriva mea. Acum încearcă să o mușamalizeze”, este ideea-titlu a explicațiilor găsite și comunicate de jurnalistă: pozele au plecat de la ea, nu știe cum, au ajuns la cineva, nu știe cine, i-a fost fluturată amenințarea că vor fi publicate, nu știe de către cine, a depus la poliție o plângere însoțită de o copie după mesajul de amenințare, după care, pozele au apărut pe site-urile pentru adulți din Moldova și de acolo, urbi et orbi.  Concluzia jurnalistei: Pozele au plecat de la Poliție! De unde și chestia cu kompromatul.

Nu mai râdeți! Kompromatul este o chestie foarte serioasă! Termenul vine din limba rusă, este format prin legarea prescurtării cuvintelor compromițător și material și denumește una dintre metodele prin care, în baza unui material compromițător, se pot exercita presiuni asupra unei persoane, în vederea obținerii unui anumit rezultat. Emilia Șercan l-a împrumutat de la NKVD pentru efect și s-a așezat sub el pentru amplificarea victimizării, precum și a efectelor acuzațiilor de plagiat aduse premierului Nicolae Ciucă. Potrivit viziunii și explicațiilor date de jurnalistă, autoritățile statului au pus kompromatul pe ea drept răzbunare pentru că jurnalista a semnalat o manoperă de plagiat în lucrarea de doctorat a generalului Nicolae Ciucă, actualul premier. Dar să ne concentrăm nițel!

Jurnalista a făcut afirmația potrivit căreia teza lui Nicolae Ciucă, în baza căreia a devenit doctor în Științe militare în 2003, ar include conținut plagiat în cel puțin 42 de pagini din totalul de 138, în data de 18.01.2022, iar kompromatul împotriva ei ar fi fost declanșat ulterior publicării acestei informații. Păi, ce rost mai avea? Din moment ce informația cu privire la lucrarea de doctorat plecase deja pe țeavă, ce rost mai avea kompromatul cu pricina? Doar așa, ca să fie răzbunat generalul-premier? Puțin probabil! Eu cred că pe fondul sensibil-orgolios ar jurnalistei s-a aplicat o combinație ceva mai complicată și mai de substanță. Nicolae Ciucă este un militar cu mare experiență practică, trecut prin teatre de operații militare crâncene, pus premier într-o țară NATO tocmai în baza competențelor sale militare, la o dată la care, în cercurile de decizie interne și externe inițiate se știa exact ce urmează să se întâmple în Ucraina și cât de important va fi rolul României în cele ce aveau să vină.

Drept care, jurnalistei i-au fost plasate informațiile cu privire la teza generalului-premier, în vederea publicării lor, cam cu o lună înainte ca armatele lui Vladimir Putin să atace Ucraina, dar scandalul nu a atins cotele scontate, unele care să genereze compromiterea zdravănă a generalului Ciucă și să ducă la demisia sa. Cine ar fi avut un asemenea interes? Răspunsul îl găsim în cele ce au urmat. Pentru că demersul jurnalistei nu a dus la mai nimic, scandalul a fost relansat și intensificat prin publicarea pozelor-kompromat. Unde? Opa! Tocmai pe un site din Republica Moldova. De ce nu, unul chiar din Rusia, ci doar din Republica Moldova? Pentru că atunci autorii combinației prea s-ar fi dat în fapt.

Nu aș crede că jurnalista Emila Șercan este conștientă de rolul pe care l-a jucat și îl joacă în această combinație informativ-operativă tipică serviciilor de informații rusești - operațiune prin care s-a vizat înlăturarea prin compromitere a unui premier-general NATO, dintr-o țară membră NATO, exact din cauza competențelor sale militare. Cred că pur și simplu, a fost foarte bine studiat profilul personajului Emilia Șercan, după care a fost exploatată în orb. În locul jurnalistei, aș medita foarte atent la această ipoteză - este doar o ipoteză, oricât de probabilă ar fi ea - și aș analiza cu foarte mare atenție persoanele și filiera pe care mi-au venit informațiile și documentele. După care, m-aș gândi serios dacă nu cumva, am fost chiar eu unealta cu care s-a comis o tentativă de kompromat, de data asta, unul real, ca în manualele KGB, împotriva generalului NATO, premier al României, Nicolae Ciucă.