O dramă care stârnește fiori reci chiar și în vremurile noastre. Micuțul Țiți a dispărut misterios de lângă mama și surioara sa, în 1973, iar cazul lui a devenit cel mai vechi dosar de dispariție din arhiva Poliției Capitalei.

După aproape jumătate de secol, povestea a căpătat un iz de legendă, deși întâmplarea este în totalitate reală.

Acum ar avea 49 de ani

Țiți, așa cum îl alinta familia, spunea că lumea e „plietena” lui. Și a fost. Până pe 20 octombrie 1973 când, în drumul de circa 200 de metri pe care îi avea de parcurs de la gărdiniță până acasă, însoțit de mama și surioara lui cu doi ani mai mică, Țiți a dispărut. S-a evaporat ca un nor de praf, inexplicabil și fără să lase nici cea mai mică urmă. Părinții lui, în urmă cu 10 ani, încă mai sperau să-l găsească.

 

Sâmbăta neagră

În familia Cristescu, unde tatăl lucra într-o fabrică de ciorapi şi soţia era croitoreasă, cei trei copii aduceau bucuria în fiecare zi. Doru, băiatul cel mare, Laurenţiu sau Ţiţi, cu 9 ani mai mic, şi mezina, Eugenia sau Gina, cu doi ani mai mică decât Ţiţi.

Ştefan Cristescu, capul familiei, plânge de fiecare dată când trebuie să povestească ziua în care i-a dispărut băiatul.

„Era într-o sâmbătă neobişnuit de caldă pentru octombrie. Se lucra sâmbăta şi copiii erau duşi la „săptămânal”. Eu nu obişnuiam să iau copiii de la grădiniţă, dar în ziua aceea am zis să-i fac o surpriză soţiei. Era zi de meci, juca Universitatea Craiova cu Dinamo şi am zis că, după ce duc copiii acasă, merg la naşu’ să văd meciul. M-am dus să-i iau de la grădiniţă pe Gina şi pe Ţiţi, care avea 4 ani şi 9 luni. Pe drumul spre casă m-am întâlnit cu soţia. I-am predat copiii şi am zis că o iau înainte, spre casa naşului. Pe drum, fetiţa cea mică i-a zis maică-sii că vrea nişte mere. Au trecut pe lângă o gheretă cu legume şi fructe de lângă Spitalul Bucur şi soţia a cumpărat un kilogram de mere roşii şi unul de mere galbene. În timpul ăsta, Gina a vrut să facă pipi. Mama i-a dat geanta lui Ţiţi, cât timp s-a dus cu fetiţa mai deoparte să o ajute”, i-a povestit Ștefan Cristescu jurnalistei Adriana Oprea, care în urmă cu un deceniu a întins o mână de ajutor familiei pentru a nu-și pierde speranța.

Nu era prima oară când mergea pe drumul ce ducea printre două fabrici, „Dâmboviţa” şi „Pionierul”, drept spre casă. Astfel că pe un traseu de nici 200 de metri, cu tatăl în faţă şi urmat de mama, de mână cu surioara, Ţiţi a dispărut. Ca şi când n-ar fi fost niciodată.

 

Primul anunț cu „copil dispărut” din istoria presei

Au mers imediat la Secţia 14 de poliţie. În momentul dispariţiei, prin bunăvoinţa unui înalt demnitar, fost coleg de şcoală cu Ştefan Cristescu, s-a reuşit obţinerea unui anunţ în ziar. „Nu exista la vremea aceea să apară anunţuri de copii dispăruţi în Republica Socialistă România. La televiziune – sub nici o formă”, a explicat tatăl. „Nu dormea decât cu mine. Dacă eu nu eram acasă, lucram de noapte sau altceva, îi zicea, dorm cu tine, dar pune pijamaua lui tata sub pernă”, își amintea părintele cu sufletul sfărâmat. În urma lui Ţiţi a mai rămas moţul şi un semn de carte pe care băiatul îl făcuse pentru mama lui, de 8 Martie.

 

Dosarul este la Investigaţii Criminale

File îngălbenite de timp, multe și rupte pe alocuri, nu dau nicio informație. În declarațiile celor 20 de persoane audiate nu se regăsește nici cel mai mic indiciu. Practic, nimeni nu a văzut copilul după ce a plecat de lângă mama lui. Atașat la dosar stă și un portret robot (foto) realizat de Inspectorul Florin Lăzău de la IPJ Bihor, poliţist român specializat în „îmbătrânirea imaginii” („age progression”), care ar reprezenta o versiune actuală a lui Laurențiu Dumitru Cristescu.