"Angajații serviciilor de informații se ocupă cu secretele, jurnaliștii, cu dezvăluirea secretelor. Ofițerii sunt obligați să păstreze pentru ei și pentru superiori ceea ce află în exercițiul misiunii, în timp ce la jurnaliști e taman invers: ei sunt obligați să publice ceea ce află. Ceea ce pentru un agent e obligație legală, adică prelucrarea și conservarea informației pentru uzul intern al unei elite statale, pentru o redacție ar fi încălcarea sensului existenței sale. Informația are sens pentru ofițerul secret numai dacă o folosesc el și "ai lui", în timp ce aceeași informație e valoroasă pentru un ziarist doar dacă le-o oferă oamenilor. Sensul unuia e nonsensul celuilalt!", a scris Cătălin Tolontan, pe blogul său.

"Agenții sub acoperire servesc siguranța statului și a cetățeanului, în timp ce jurnalistul are pe agendă informarea cetățeanului, pentru ca drepturile acestuia să fie respectate și el să fie liber. Jurnalistul are un contract nescris cu societatea, ofițerul, unul scris cu un serviciu al statului. Ori de cîte ori apar interese diferite între stat și cetățean, reporterul merge cu societatea, nu cu statul”, mai scrie jurnalistul.

"Dacă ești ofițer acoperit nu mai poți fi, pe bune, ziarist. (…)  În opinia mea, serviciile secrete și presa conviețuiesc într-o democrație. Dar niciodată în aceeași persoană", a subliniat Cătălin Tolontan.

La final, el îi răspunde și lui Mircea Badea, care  l-a întrebat dacă are vreo treabă cu serviciile secrete, dacă este ofițer acoperit. "Răspunsul e simplu: nu am avut, nu am și nu voi avea!", a conchis redactorul șef al Gazetei Sporturilor.