După această vreme, averea lor se micşorează într-o măsură apreciabilă, mai ales prin confiscările domneşti şi prin daniile făcute mănăstirilor.

Familia Craioveştilor ajunge la apogeul puterii sale politice şi al bogăţiei în cursul vieţii celor patru fii ai lui Neagoe Strehăianu.

Așa că era firesc să-i cumpărând un număr important de sate. Dar, în loc să fie aşa, Barbu banul şi fraţii săi sunt arătaţi în documente cumpărând doar satul Vădastra Mare, cu 15 000 aspri, „Potelul cu Balta Albă şi jumătate din Celei cu Siliştioara”, cu 1 000 galbeni, şi o vie la Râmnic cu 4 000 aspri, toate spre a fi dăruite mănăstirii lor de la Bistriţa.

Un reprezentant de seamă al boierimii muntene, din aceeaşi epocă, a fost vlastelinul Badea din Şuiei, despre care ştim că stăpânea 23 sate. La 1505, toate acestea sunt caracterizate dedine (moșteniri).

Importanta familie a Mărginenilor, înrudită cu Craioveştii şi cu boierii din Şuiei, e reprezentată, în vremea la care ne referim, în special prin Drăghici, marele vornic al lui Vlad Călugărul şi prin nepoţii săi din secolul al XVI-lea, Drăghici spătar şi Udrişte vistier, într-o perioadă ce se întinde pe mai mult de o jumătate de secol, Mărginenii n-au cumpărat decât trei sate întregi şi părţi în opt sate, plătindu-le în total cu 22 740 aspri.

Cele mai multe cumpărături pare a fi Dragomir din Luciani, marele vornic al lui Alexandru Mircea. El a cumpărat două sate întregi şi părţi în 13 sate, plătind suma de 261 690 aspri.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric