Cât a durat „colaborarea” lui Iuliu Maniu cu bolșevicii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Cât a durat „colaborarea” lui Iuliu Maniu cu bolșevicii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Răspunsul la întrebare este simplu: așa-zisa colaborare a țărăniștilor și liberalilor cu comuniștii ascunși sub paravanul Frontului Național Democrat, adică, față de notița de presă pe care v-o propunem azi spre lectură rapidă, încă două-trei săptămâni.

În decembrie 1944, Regele Mihai l-a împuternicit pe generalul Nicolae Rădescu să alcătuiască un guvern în care PNȚ și PNL să fie o barieră în calea tăvălucului reprezentat de Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Lucrețiu Pătrășcanu sau Ștefan Voitec. Grea – de fapt, imposibilă – misiune când România era ocupată de Armata Roșie.

Ministru al comunicațiilor în consiliul de miniștri al lui Rădescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost cel care a dat semnalul luptei cu partidele istorice. După o luptă a declarațiilor, au urmat manifestații și violențe de stradă și apoi inevitabila cădere a guvernului.

Asta s-a întâmplat pe 28 februarie 1945! Pe 6 martie 1945 se instala cabinetul Petru Groza și România avea să intre pe o pantă din care s-a oprit tocmai pe 22 decembrie 1989!

Notă: Bătălia nu s-a terminat cu scoaterea din guvern, ci doar după lichidarea fizică a oponenților, de aceea, ca o aducere aminte a finalului poveștii, poza de deschidere este de la procesul lui Iuliu Maniu, după înscenarea de la Tămădău, din iulie 1947.

Moment favorabil pentru un acord ruso-român. F.N.D. cere ralierea industriașilor, clerului, țăranilor

(material apărut în Semnalul din 6 februarie 1945)

Cercurile politice comentează cu aprindere, declarațiile făcute de d. ministru Gheorghiu-Dej, la întrunirea F. N. D. de eri, că partidele istorice s’au opus, încă de pe vremea dictaturii, Antonescu, la înjghebarea unui front al forțelor democratice: Nu numai Antonescu și banda sa sunt de vină de cele ce a pătimit poporul nostru, sunt de vină și acei factori de răspundere ai partidelor istorice care au sprijinit direct și indirect dictatura sângeroasă a lui Antonescu.

D. Gheorghiu-Dej a atacat astfel direct și violent pe d. Maniu. O adevărată filipică împotriva d-sale, ceea ce arată hotărîrea F. N. D. de a-l scoate din viața politică.

Mai poate fi posibilă, în asemenea condițiuni, o conlucrare? D. Maniu e acuzat că și după 23 August s’a opus unirii forțelor democratice, ca și votării legilor de democratizare.

Concluzia la care a ajuns d. ministru al comunicațiilor este un guvern pur F. N. D., care să înfăptuiască reforma agrară. E interesant de notat că d-sa a accentuat că toate interesele clerului, ale bisericilor și mănăstirilor, vor fi respectate, ca și ale industriașilor și micilor întreprinzători de capital pe care-i chiamă la raliere.

Reprezentanții partidelor istorice sabotează aplicarea Armistițiului, dar nu există împrejurări mai favorabile decât acelea în care se găsește România azi, vecină cu Uniunea Sovietică, de a-și dobândi prietenia, de a creia condițiuni favorabile în vederea încheierii unui acord asemănător cu cel încheiat între reprezentanții autentici ai Cehoslovaciei și guvernul Uniunii Sovietice, un pact de asistență mutuală, un pact care să îngăduie țării noastre de a-și redresa viața economică.

La toate întrunirile de eri, miniștrii liberali și național-țărăniști au fost violent atacați.