Telegramă-raport, din data de 5 septembrie 1952, tema fiind ”Cehoslovacia/România. Redesemnarea ambasadorilor”.

”Desemnarea lui Anatoli Lavrentiev ca ambasador sovietic în România este direct legată de actuala epurare din Partidul Comunist Român. Ambasadorul sovietic pe care acesta îl înlocuiește a demonstrat că nu era capabil să facă față problemelor politice și economice din România și, în plus față de asta, s-a compromis într-o oarecare măsură prin relațiile personale cu Ana Pauker și tovarășii ei. Pentru aceste motive a fost chemat (de la post), fără a fi transferat pe un altul. El va trebui să își justifice acțiunile în România, care, din punctul de vedere al Moscovei, nu au fost un succes.”

Care era contextul, cine sunt personajele

Întrerup acum textul raportului CIA, agenția americană de spionaj, pentru a identifica personajele și evenimentele la care se face referire.

Epurările despre care se vorbește vizau grupul de agenți de influență bolșevici Ana Pauker, Teoharie Georgescu și Vasile Luca.

În 1952, operațiunea prin care Gheorghe Gheorghiu-Dej scăpa de adversarii politici îl atinsese la început doar pe Vasile Luca, dar era clar că urmau și ceilalți. La 1 martie, în Plenara Comitetului Central, Vasile Luca este desființat, sub celebra acuză de ”deviaționism”. Telegrama e din septembrie și la acea dată Luca era arestat. Între 16 august 1952 și 23 iulie 1963, când a murit, el a fost încarcerat.

Evoluția evenimentelor era, însă, clară de la semnalul dat de atacarea grupului Pauker, chiar și ea, ministru de Externe și membru al Secretariatului Politic al CC al PMR, a fost exclusă din funcții la 27 mai 1952.

Așa că aliații grupului Pauker-Georgescu-Lupu intrau automat în conflict cu echipa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Era și cazul diplomatului Serghei Kavtaradze, ambasador al URSS la București din 1945 până în 1952. El este cel retras de la post despre care vorbesc agenții CIA.

Fost premier al Georgiei sovietice și apoi procuror general al URSS, Kavtaradze s-a impus la București prin implicarea în frauda electorală din 1946.

Interesele CIA

Aici trebuie menționat un fapt interesant. Suntem tentați să localizăm interesul pentru schimbarea ambasadorului în toamna lui 1952, după data telegramei CIA, dar există documente de arhivă care demonstrează interesul americanilor pentru această mișcare încă din vară.

În ediția din 7 iulie 1952 a The New York Times apare, în pagina a treia, adică în prima secțiune, un articol dedicat schimbării ambasadorului sovietic de la București.

Articolul cita o notă primită de la Londra care, la rândul său, cita un anunț făcut de Radio Moscova. Aici era numit noul ambasador trimis la București, Anatoli Lavrentiev.

Cine e el și ce fel de misiuni executa pentru ruși aflăm din fragmentul următor din raportul CIA din septembrie 1952.

”Desemnarea lui Lavrentiev, care a lucrat în Praga până acum jumătate de an, atestă gravitatea situației apărute în România. Lavrentiev este un om cu mână de fier care, ca adjunct al ministrului Afacerilor Externe, este considerat un expert în democrațiile populare (denumirea folosită de comuniști pentru dictaturile proletare n.n.).

Acțiunile sale anterioare în Iugoslavia, unde a încercat lichidarea lui (Iosip Broz) Tito, și în Cehoslovacia, unde, pe timpul misiunii sale, Rudolf Slansky și asociații săi au fost lichidați, sunt semne ale iminentei epurări care va avea loc în Partidul Comunist din România.

Lavrentiev se pare că merge în România cu misiunea de a instaura ordinea cu orice preț și cât de repede se poate. Chemarea sa de la Praga cu vizibilă grabă demonstrează acest lucru.”

Arestarea, judecarea și excutarea membrilor grupului Rudolf Slansky

În continuare, raportul detaliază relațiile sovieto-cehoslovace, subliniind faptul că dezvoltarea economică a țării satelit obligă URSS să o trateze cu maximă atenție, mai ales că abia își schimbase conducerea.

Anatoli Lavrentiev își leagă numele de un eveniment întunecat al perioadei de început a instaurării comunismului în Europa de Est, arestarea, judecarea și excutarea membrilor grupului Rudolf Slansky. Acesta nu era un lider de rang inferior, ci chiar conducătorul Cehoslovaciei.

Mai mult, rolul jucat de el în impunerea comunismului a fost decisiv. Totuși, rușii aveau nevoie de un exemplu și Slansky era perfect pentru asta. În decembrie 1952, el era executat, la cinci zile de la pronunțarea sentinței.

Toate aceste demersuri nu puteau fi făcute fără acordul URSS, iar ambasadorul era placa turnantă a comunicării.

Este evidentă și importanța misiunii lui Lavrentiev în Iugoslavia, în momentul în care relațiile cu URSS erau rupte. Este clar că diplomatului nu i se încredințau sarcini ușoare. Misiunea lui la București a fost însă scurtă. Grupul Pauker a pierdut bătălia și nu a mai revenit niciodată la putere. Numit pe 7 iulie 1952, Lavrentiev e retras de la București pe 17 iulie 1953.

Stoparea epurărilor, misiunea lui Lavrentiev

Până la moartea lui Iosif Visarionovici Stalin, în martie 1953, politica lui Dej nu părea a fi ”destalinizare”, excesele de
independență apărând abia după ce a închis ochii ”Părintele popoarelor”. Din textul telegramei pare că misiunea lui Lavrentiev era de stopare a epurărilor, dar trebuie amintit că ”rechizitoriul” care incrimina ”deviaționismul” grupului Pauker a fost făcut și cu ajutorul a doi consilieri sovietici.

Ajuns în Iran, diplomatul sovietic dezvoltă o relație cu prim-ministrul Mohammad Mosaddeq, dar, la scurt timp, politicianul este detronat prin lovitură de stat. Practic, omul susținut de ruși era răsturnat de o conspirație în care era implicată și CIA.

Aflat la al doilea eșec major, Anatoli Lavrentiev este atât de afectat încât încearcă să se sinucidă. Scapă, dar este retras la Moscova pentru tratament. Revine, mai târziu în diplomație, activitatea sa fiind subiectul a zeci de note secrete ale spionilor americani.