Căsătoria a devenit inutilă, spune Pascal Bruckner

Căsătoria a devenit inutilă, spune Pascal Bruckner

Graniţa dintre celibat şi căsătorie tinde să devină mai incertă, susţine scriitorul francez în ultima sa carte, "Paradoxul iubirii", care va fi lansată miercuri în România.

Pascal Bruckner îşi va lansa, miercuri, la Librăria Cărtureşti Verona, cel mai recent volum al său, "Paradoxul iubirii", publicat de Editura Trei. Evenimentul va începe de la ora 18.00, iar alături de autorul francez vor fi prezenţi regizoarea Chris Simion, Dan-Silviu Boerescu şi directorul editorial al Editurii Trei, Magdalena Mărculescu.

Un volum de eseuri despre iubire

"Paradoxul iubirii" este o culegere de eseuri despre iubire, în care sunt descrise variaţiile paradoxale la care este supus amorul în călătoria pe care o face între erotism şi căsătorie, instituţie despre care scriitorul francez spune că a devenit inutilă, iar asta deoarece cuplul a încetat să fie forma canonică a iubirii. În condiţiile în care tinerii îşi doresc să profite şi de celibat, şi de căsătorie, graniţa dintre cele două stări tinde să devină tot mai incertă, susţine Bruckner. În opinia sa, se poate vorbi de progres în ceea ce priveşte condiţia femeii, condiţiile de muncă sau condiţiile de sănătate ale oamenilor, însă nu şi în ceea ce priveşte sentimentele şi pasiunile.

Ne puteți urmări și pe Google News

Punere în scenă

Tot miercuri, 27 iulie, de la ora 21.00, scriitorul francez va fi prezent la premiera unui spectacol inedit - "Paradoxul iubirii" - pus în scenă de Compania D’aya, în "La Muse – Teatrul de pe Lipscani". Dramatizarea şi regia îi aparţin lui Chris Simion, iar Cristi Iacob, Ilinca Goia, Gabriela Iacob şi Vitalie Bichir alcătuiesc distribuţia.

Născut în 1948 la Paris, Pascal Bruckner, supranumit "filosoful actualităţii", este un romancier şi eseist francez. A studiat la universităţile Paris I, Paris VII Diderot şi Şcoala Practică de Înalte Studii şi a pu blicat, printre altele, romanele "Hoţii de frumuseţe", "Luni de fiere" şi "Palatul chelfănelii", dar şi eseurile "Euforia perpetuă", "Mizeria prosperităţii", "Tirania penitenţei" şi "Noua dezordine amoroasă".

FRAGMENT DIN "PARADOXUL IUBIRII"

Fericirea conjugală, între linişte şi patimă "Oscilăm între două concepţii ale fericirii conjugale: una bazată pe linişte, cealaltă pe patimă. Cuplul modern a devenit — pentru el însuşi — principala preocupare, unicul său chin, copilul său cel mai îndrăgit. Este frumuseţea şi tragedia sa.

Într-adevăr, de trei sau patru secole, asistăm în Europa la o serie de desprinderi istorice: căsătoria civilă a fost separată de căsătoria religioasă, trecându-se de la taina căsătoriei la contract. Cuplul a fost disociat de ideea de căsătorie, ceea ce a dus la legitimarea concubinajului de către legislator, începând din 1970; în sfârşit, căsătoria a devenit ea însăşi problematică, inventân - du-se tot felul de formule alternative, printre care Pacs-ul din 1999, formule care garantează transmiterea bunurilor de la un partener la celălalt, dar care accelerează şi fluiditatea cuplului: poţi să te separi în mod unilateral, printr-o scrisoare recomandată trimisă la grefa tribunalului. (Pacs-ul, în felul lui, reabilitează repudierea reciprocă). De acum înainte, intră în concurenţă multiple forme de legături afective, care accentuează declinul nupţialităţii (dar nu al natalităţii, mai înfloritoare ca niciodată, în Franţa cel puţin): în 1970 se celebrau 400.000 de căsătorii, pe când în 2008 doar 273.000, ceea ce înseamnă o scădere de 30%. În 1970, la 100 de căsătorii erau 12 divorţuri, în timp ce în 2006, 42.

CULEGERE. „Paradoxul iubirii” este un volum de eseuri despre iubire

De acum înainte, oamenii pot trăi iubiri de probă, în weekend, în vacanţă, şi pot să practice bricolajul afectiv, ciugulind din fiecare model, fără să sufere inconvenientele niciunuia. În locul veşmântului de plumb conjugal, o haină uşoară pe care să poţi s-o schimbi după cum ai chef, cu legături întâmplătoare. Cuplul se sustrage treptat celor trei principii care stăteau la baza unirii clasice dintre cei doi: publicitatea, stabilitatea, solemnitatea. Sau, mai curând, doresc să beneficieze de aceste trei lucruri, dar şi de contrariul lor, de recunoaştere şi mai puţin de consecinţele care decurg din ea, de eternitatea proclamată, ca şi de dezinvoltura trăită. Este cunoscut acel clişeu reluat întruna de nişte iluştri autori: pasiunea nu mai există, fiind ucisă de emanciparea femeilor şi de hedonismul consumerist, care face ca universul să fie «lichid» (Zygmunt Bauman) şi care dezagregă până şi cele mai sfinte legături. Se poate emite şi o ipoteză exact opusă: trăim într-o epocă hipersentimentală şi cuplurile mor acum pentru că se plasează sub juridicţia unui zeu crud şi nemilos: Iubirea. Nu numai capriciul şi egoismul omoară unirea dintre cei doi, ci şi căutarea unei pasiuni permanente, care să cimenteze legătura. Aici intră în joc intransigenţa nebunească a acelor amanţi sau parteneri care nu admit niciun compromis: pasiune înflăcărată sau fugă, nu jumătăţi de măsură".