Casa bântuită. Viața la Curte
Editura Evenimentul si Capital

Casa bântuită. Viața la Curte

Autor: | | 0 Comentarii | 5276 Vizualizari

Horia dăduse toate șpăgile din lume ca să își cumpere la preț de nimic o superbă casă în centru. Construită de un arhitect celebru acum mai bine de 100 de ani, rezistase vitejește în fața comuniștilor, a cutremurelor și a chiriașilor săraci ai statului.

Venise Revoluția, dar retrocedările o ocoliseră. Profitând de celebra lege 112 din 1995, chiriașii depuseseră cereri de cumpărare. Casa se întindea pe trei etaje și fiecare etaj aparținea unei familii. Dar cum erau oameni săraci și fără relații, cererile lor prinseseră pânze de păianjen. Cine să le rezolve dacă nu ungeau rotițele corupției? Și, uite așa, a apărut în peisaj Horia. Văzuse casa într-o duminică și se îndrăgostise. Trebuia să fie a lui. A bătut la ușa apartamentului de la parter și s-a prezentat:

- Bună ziua, mă numesc Horia Turcu și aș dori să cumpăr această casă.

În pragul ușii l-a întâmpinat o bătrână uimită de dorința bărbatului :

- Cam mare îndrăzneala dumitale, tinere. Cu ce drept bați la ușa mea?

- Mă iertați, nu vreau să vă supăr.

- M-ai supărat deja. Nu e de vânzare casa și i-a închis ușa.

- Babă senilă, s-a enervat Horia, cu forța și tot ți-o iau.

A doua zi s-a înființat la Primărie unde avea el o prietenă cu care rezolva chestii.

- Anca, vreau să știu situația juridică a unei case.

- Dă-mi adresa să verific și te sun mai târziu.

Horia aștepta nerăbdător vești.

- S-ar putea să ai noroc. Sunt trei chiriași care au cerut s-o cumpere. Cel de la parter ne-a dat în judecată și probabil va câștiga, dar la ceilalți doi se poate rezolva. Te aștept la mine să vorbim.

Horia a zburat până la primărie.

- Spune-mi, nu mă mai fierbe. Pe scurt, funcționara i-a dat numele chiriașilor și l-a învățat cum să procedeze.

- Sunt toți bătrâni, ar trebui să îi convingi ușor și cu bani puțini. Să-ți vândă casa mai înainte de a face actele cu noi.

- Păi cum să-mi vândă dacă n-au voie zece ani? Nu așa zice legea?

- Le dai o sumă de bani ca să-ți facă o promisiune de vânzare a casei când se împlinește termenul de zece ani. Te trimit eu la un notar care să te învețe.

- Am înțeles. Mulțumesc mult, Anca.

Horia a urmat întocmai instrucțiunile. A bătut la ușa celorlalți chiriași, sperând ca va avea mai mult noroc decât cu doamna de la parter.

- Știți ce bandiți sunt ăștia de la Primărie? În veci n-o să cumpărați apartamentul. Dacă mi-l vindeți mie, mă oblig să rezolv chestiunea. Ce ziceți? Și luați și bani frumușei pe ei, mai înainte să treacă ăia zece ani.

- Măi băiatule, dar nu avem voie să vindem după ce cumpărăm.

- Nu vă faceți griji. Facem o promisiune de vânzare și peste zece ani eu devin proprietar. Eu vă dau toți banii acum. Între timp, am nevoie de o procură ca să vă reprezint.

Și, ca prin minune, dosarele au intrat pe circuit și Horia Turcu era la un pas de a-și vedea visul împlinit. Numai bătrâna de la parter, doamna Șerbănescu, îi stătea ca un ghimpe înfipt de care nu putea scăpa. Femeia câștigase în instanța și urma să devină proprietara apartamentului de la parter. Horia își finalizase și el toate actele, plătise banii și le dăduse chiriașilor termen de o lună să părăsească imobilul. Își dorea să renoveze întreaga casă. A bătut din nou la ușa doamnei Șerbănescu, cu gânduri pașnice :

- Bună ziua. Am auzit că ați devenit proprietară. Acum putem vorbi de la egal la egal.

- Ești un impostor, domnule. Nu știu cum i-ai convins pe cei de la etaj, dar cu mine nu-ți merge. Zece ani de zile oamenii ăia n-au voie să vândă, le interzice legea. N-avem ce discuta. A dat să închidă ușa, dar piciorul lui Horia a oprit-o.

- Nu te pune mine, ciudato, că o să- ți pară rău. Vinde dracu apartamentul și du-te unde vrei. O să-ți fac viața un calvar aici.

Discuțiile celor doi deveneau pe zi ce trecea mai tăioase și mai amenințătoare. Horia era disperat.

- Frate, cum scap de baba asta, că îmi vine s-o sugrum când o văd. Zici că e vrăjitoare. Am schimbat trei echipe de muncitori, nu mai vrea niciunul să lucreze în casa asta. Au căzut schelele de două ori, a luat foc instalația electrică, un muncitor care lucra pe acoperiș a fost înțepat de o viespe și a ajuns la spital. Parcă ar fi blestemată casa.

- Nu-mi vine să cred că stai în loc de o babă. Dă-i un brânci pe scări, zidește-i ușa.

- Crezi că eu nu m-am gândit?

- Adu-i niște țigani în casă, pune-i manele, taie-i curentul. Trebuie să cedeze.

Șase luni a încercat Horia să o alunge de bunăvoie pe doamna Șerbănescu. Cheltuia în zadar o grămadă de bani. Casa parcă prinsese viață și-l alunga. Uneori i se părea că aude voci din pereți, că e supravegheat, că cineva îl sugrumă cu mâini nevăzute.

S-a dus și la o vrăjitoare care, pe bani mulți, i-a spus să urineze în toate colțurile imobilului și să pună soareci morți în pereți. Ce tâmpenii!

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2
Tag-uri: horia, casa, bantuita



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate