România este în topul Europei! O afirmație care ar trebui să  ne întărească încrederea în revenirea la normalitate. Momentul de optimism este însă scurt. Urmarea  îngroapă  așteptarea.

O afirmație care ar trebui să  ne întărească încrederea în revenirea la normalitate. Momentul de optimism este însă scurt. Urmarea  îngroapă  așteptarea. „România, singura ţară din UE în care angajații din administrația publică câștigă cu 70%  peste media pe economie”. Blocajul mental provocat de această realitate hâdă este spart de furia care te înțepenește. Care toarnă  plumb în oase.

România este în topul Europei! 

Pe străzile din jurul instituțiilor statului, picioarele sindicaliștilor care reprezintă tot felul de segmente bugetare tropăie amenințător. Țipă ascuțit și arogant. Bani! Vrem mai multi bani! Vrem sporuri! Măriri de salarii! În timpul acesta, mâinile și mințile celor din sistemul privat lucrează la foc continuu. Oamenii din privat nu au timp să facă circ stradal și să șantajeze cu greve.

Realitatea lor este alta. Angajatorul îți dă bani dacă afacerea pe care o conduce și unde lucrezi produce profit. Care nu vine din stele sau din bugetul de stat. Vine din muncă. Din muncă și din profit impozitate de stat și ale căror sume alimentează salariile bugetarilor. Cât este de simplu de înțeles!

Informațiile usturătoare continuă.  Cu detalii.  „În România sunt cele mai mari salarii din administrația publică din Europa. Salariile și pensiile înghit veniturile din taxe și impozite. De ce este atât de mare bătălia pe joburile de la stat? Pentru că salariile de la stat sunt cu 70% mai mari decât cele din privat. Cel puțin în rândul funcționarilor publici.

Nu mai există nici o țară din Europa, dar absolut nici una în asemenea situație care este anormală”. Cine spune aceste adevăruri care retează normalitatea? Economistul șef al Raiffeisen Bank România, Ionuț Dumitru. Un specialist renumit. Nu un sindicalist zgomotos și opac la realitățile economice dure.

Țara este în criză economică generată de pandemie ale cărei efecte au sufocat mediul privat. Peste 500.000 de oameni și-au pierdut joburile, mii de firme au fost obligate să reducă la minim numărul angajaților dacă nu cumva au închis complet porțile. Solidaritatea românilor cu românii a devenit o valoare de batjocură pentru cei care tropăie pe străzi cu porta-voci prin care țipă ca și cum numai ei există: vrem sporuri și măriri de salarii!

Sporuri?

Iată doar câteva titluri de sporuri pe care cei de la stat le primesc  de ani de zile: spor de stres; spor de unde electromagnetice; spor de depresie după ce au venit din vacanță; spor de hrană; spor de Covid; spor de cunoaștere a unei limbi străine; spor de antenă. Fără număr! Ar fi de râs dacă nu ar fi de înjurat.

Cine sunt vinovații, dincolo de sindicaliștii zgomotoși și șantajiști ? Clasa politică. Doar câteva exemple de istorie foarte recentă. În guvernările PSD-Dragnea din anii 2016-2018, angajările la stat au crescut cu peste 40.000.

Potrivit Institutului Național de Statistică, după ultima criză economică din România, numărul celor care lucrează la stat a crescut cu 400.000. Motivul?

Creșterea permanentă a salariilor și a angajărilor clientelare. Asta au produs guvernările PSD între anii 2012-2019. Guvernări care au toxicizat la maxim, cu o încăpățânare de catâr chior, mentalul colectiv al angajaților la stat, inducându-le impresia că sunt o elită care poate cere ce vrea. Și cât vrea.

Are partidul de unde le da. Din bugetul public alimentat din munca mediului privat. Scopul: i-a transformat într-o masă electorală prizonieră, bine hrăniră și relaxată mental.

În Opoziție fiind, PSD nu le mai poate da acum bugetarilor, sporuri și salarii cu care i-a anesteziat ani de zile. Acum le răscolește frustrarea. În spațiul public s-a aflat că în spatele sindicatelor revendicativ-proletare se află tot pesediștii.

Criză economică? Mediul privat, amputat? Ce contează? Important este să crească partidul ca Făt-Frumos, așa cum arată sondajele suspect de dese ale casei de sondare a liderului informal al PSD, Vasile Dîncu.

Și PNL a încercat marea cu degetul

În anul 2020, în plină pandemie, când firmele au fost obligate de Guvern să se închidă, s-au făcut peste 1.200 de angajări în plus în administrația centrală. Nu erau destui funcționari? Ba da. Era inflație. Altul a fost scopul. Îi aducem pe ai noștri.

Legile de fier care protejează funcționarii publici nu permit dezangajarea lor. Sunt imuabili. Așa că s-au creat noi poziții în structuri pentru ultimii veniți politic. Comparativ cu tsunami-ul angajărilor făcute de guvernările PSD, cele comise de PNL sunt minore. Dar nu atât numărul contează. Ci practica. Tipul de gândire. Același.

Iar perspectiva politică arată la fel de urât precum imaginea în 3D a covidului. Alături de PSD și PNL se aliniază și progresiștii de la USR-Plus. Care țipă precum sindicaliștii, sufocați de propria importanță. Promit revoluții, gândire care le întărește definiția de neo-marxiști.

Nu mediul privat trebuie susținut pentru că el este cel care duce în spate construcția statală. Nici politica de investiții. Ci răsturnarea valorilor morale pe care se întemeiază un stat civilizat și sigur pe el. Progresiștii țopăie peste criza economică care nu îi interesează și ne mână spre criza ideologică. Bomboana pe colivă.

Ceva, ceva pare că se vede la orizont

O promisiune care zgârie rău urechile sindicaliștilor dar care ne dă impresia că Guvernul încearcă să depășească rolul lui de sac fără fund pentru salariile angajaților la stat. ,,Îngheţarea salariilor bugetarilor înseamnă o economie pentru bugetul de stat de 17,6 mld. lei. La 11 luni din 2020,  salariile, au însemnat aproape 100 mld. lei, adică circa 9,5% din PIB.

În 2019, guvernul a cheltuit cu salariile bugetarilor peste 11% din PIB.  Nu venim cu tăieri de salarii la stat, rămân a nivelul din decembrie 2020, după ce a fost o creștere anul trecut de 25%.”  a anunțat premierul Florin Cîţu.

El a rostit de mai multe ori și termenul care sună ca într-o limbă străină  pentru sindicaliști: investiții. Așteptăm ca enunțul făcut de premierul liberal să se transforme în curaj.

Pare că îl are. Îl așteptăm să scoată România din topul rușinii din UE: țara cu cei mai de lux funcționari publici. Și să îi impună ministrului USR al fondurilor Europene să deblocheze odată banii rezervați redresării  mediului privat.  Și să ceară tuturor miniștrilor care conduc ministere economice, aflate majoritar la progresiștii cu ,,Capitalul,, pe birou, să dea drumul la investiții.