Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Puțini știu că, în primăvara anului 1877, la doar 60 de kilometri de București, funcționa de facto capitala Imperiului Țarist. Nu o ambasadă, nu un consulat - ci cartierul general al celui mai puternic om de atunci, țarul Alexandru al II-lea, mutat cu tot cu suita imperială în orășelul provincial și noroios Ploiești.
Ploiești, capitala de facto a Imperiului Țarist
În aprilie 1877, Imperiul Rus a declarat război Imperiului Otoman, iar România a permis trupelor rusești să traverseze teritoriul țării spre Balcani. Ploieștiul, aflat la jumătatea drumului și cu o gară bine legată de Dunăre, a fost transformat în bază militară rusească.
Pe 25 mai 1877, țarul Alexandru al II-lea a sosit în oraș, împreună cu moștenitorul tronului și Marele Duce Nicolae, comandantul armatei. Potrivit relatărilor de epocă, gara a fost împodobită cu sulițe în culorile rusești și românești și cu trofee purtând cifra „A II”.
La întâmpinare au fost prezenți peste 700 de oficiali străini, atașați militari și 20 de generali ruși, iar gazda de seamă a fost I.C. Brătianu.
Capitala de campanie nu prea avea condiții imperiale
Țarului i s-a alocat o vilă modestă pe strada Fulgeanu, casa fostului prefect Negulescu. Monografia lui Mihail Sevastos o descrie ca „o grațioasă locuință cu două rânduri, la un metru de la nivelul străzii”, cu decorații simple: un salon turcesc galben-roșu, mobilă de mahon și o candelă turcească de onix — „singurul lucru frumos din apartament”.
Detaliu grăitor: în tot acest decor, țarul dormea într-un pat de campanie.
Tarul Alexandru al II lea © Nickolay Stanev | Dreamstime.com
Trei săptămâni de „capitală”
Timp de aproximativ trei săptămâni (19 zile, după unele surse), orașul a găzduit membrii familiei imperiale și demnitarii de la Sankt Petersburg. La trei zile după sosirea țarului au ajuns și domnitorul Carol cu principesa Elisabeta.
Autoritățile au interzis circulația trăsurilor locale pe lângă reședință, ca praful să nu deranjeze oaspetele. Presa franceză, italiană și spaniolă, prezentă la fața locului, a remarcat mai ales străzile rău pavate, praful și hotelurile scumpe și proaste.
De ce a durat atât de puțin șederea țarului la Ploiești
Necesitățile frontului au forțat mutarea cartierului militar la Slatina, apoi la Zimnicea, de unde trupele rusești au trecut Dunărea spre Plevna.
La plecarea principesei Elisabeta, pe o ploaie torențială, țarul a rămas pe peron cu capul dezgolit până ce trenul s-a îndepărtat - gest de onoare supremă față de țara care îi oferise găzduire.
Pentru câteva săptămâni din vara lui 1877, un orășel românesc a funcționat drept centru de comandă al unui imperiu. Rămâne, probabil, cea mai importantă zi din istoria Ploieștiului.
Recomandările noastre
