„Atunci eu stau lângă cine trebuie!”, a exclamat Ponta, când mulțimea a făcut să zdrăngăne tablele cartierului Henri Coandă urlând: „Mazăăree! Mazăăree!”. Tocmai se întâlnise cererea cu oferta.
Da, piața liberă funcționează și la socialiști. Cu trei săptămâni în urmă, primarul Constanței, proaspăt ieșit din arest, a dat din mână a lehamite când a fost întrebat despre alegerile europarlamentare: „Ei... mai e până atunci... avem alte priorități... să pregătim stațiunea de 1 mai...”
Săgeata și-a atins ținta. Ponta a fost înțepat unde îl durea mai tare. Mai dependent de baroni decât o cotarlă în lanț de blidul cu mâncare al stăpânului, imberbul lider al PSD simțea de mult frisoane pe spinare: DNA îi sălta proteguitorii pe bandă rulantă. Riscul unei greve a baronilor la alegerile europarlamentare era cât se poate de real.
Vă imaginați? Alde Mazăre, Nicușor, Cosma și restul din aceeași făină, în amintirea clipelor de neșters când au purtat cătușe, să stea cu mâinile încrucișate în campanie! Să nu mai împartă ei tradiționalele căldări roșii încondeiate cu trandafiri, ori puiul pe cale de expirare, lăsând poporul flămând de democrație să voteze după capul lui!
Degeaba trimitea Ponta mesaje de calm, cerându-le baronilor să răbde până în noiembrie: cine l-a auzit o dată pe Rușanu sforâind, nu mai doarme liniștit toată viața. Era nevoie de un semnal mai puternic. De un gest răsunător, care să-i mobilizeze pe baronii dezumflați. Să le demonstreze că ei și Ponta sunt – ca să zicem așa – în aceeași barcă. Și că Ponta merită blidul lor, slujindu-i cu credință.
Or, nu exista semnal mai nimerit, decât trecerea Portului Constanța din buzunarul cel mare al statului în buzunarul de la tunică al lui Mazăre! Mărimea ploconului strategic, opoziția lui Traian Băsescu, dezvăluirile presei, avertismentele americane despre oligarhii care fac jocurile rușilor, toate făceau din Port un gaj corespunzător al credinței de nezdruncinat pe care Ponta le-o jura Baronilor. „Cu Portul facem ce am vorbit!”, a făgăduit Ponta anunțul pe podul de la Agigea, și, în aceeași clipă, papucii Baronilor au fremătat sub sărutarea buzelor junelui re-căftănit.
Portul Constanța este doar începutul. Iar Mazăre, cu prietenul Nicușor, sunt doar primii din lista de cadorisiți, cu care Ponta încearcă să-și cumpere liniștea. Monitorul Oficial va găzdui, ascunse în paginile-i stufoase, multe și felurite plocoane, fiecare după pohta feudalului roșu care le-a râvnit.
„Nu candidez la președinție decât dacă mă susține și Tulcea!”, a tunat Ponta, câteva ore mai târziu, cu CV-ul remaiat și mentalul revigorat, în uralele băbădăgenilor.
Recomandările noastre
