Sursa foto: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Demisul Bolojan continuă să rămână la Palatul Victoria, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat în Parlament, în ziua de 5 mai 2026, când a fost demis prin moţiune de cenzură de către Parlamentul României. Nu numai că se face că nu ştie să numere că au trecut cele 45 de zile când mai avea voie, practic, să rămână interimar, dar a început să se şi întârească.
ONG-işti paraşutaţi prin nu se ştie ce merite în fruntea Guvernului, treziţi peste noapte liberali, aşa cum este cazul domanei Oana Gheorghiu, foşti duşmani doctrinari, cum este cazul domnului Dragoş Pîslaru, sau pur şi simplu extremişti, fascişti, putinişti din partide fasciste, putiniste, anti-pro, care s-au trezit cu soarele în ochi într-o dimineaţă şi au văzut liberalismul strălucindu-le direct pe cornee şi împlântându-li-si adânc în cap.
Deşi demis, Bolojan cel cu puteri limitate continuă să funcţioneze cu motoarele la capacitate maximă şi adunându-şi ciracii tupeişti ca să-l sprijine. Unii dintre ei fac inclusiv o propunere halucinantă: Bolojan să rămână premier, în orice formulă de guvernare. Deşi a fost demolat de Parlament tocmai pentru că a condus ţara prost. Este ca şi cum ai pune un pedofil condamnat de Justiţie, să efectueze muncă în folosul comunităţii la un cămin de copii orfani.
Nu mai enumăr acum toate scandalurile pe bani foarte mulţi pe care Ilie Bolojan şi acoliţii le-au provocat prăduind ţara în favoarea Germaniei. Lucru care a şi început să fie recunoscut de altfel de către cei care încă îl mai apără.
După imbecilitatea cu „un nou premier, vechiul Bolojan”, a apărut acum, născută din laboratoarele unei progagande care, după părerea mea, nu are valoare nici cât un litru de motorină: „Şi ce dacă am dat la nemţi? Ce, voiaţi să dăm la ruşi?”. Nu mai analizăm acum şi această a doua prostie. Spunem doar că nicio ţară din UE nu a dat cea mai mare oparte din banii împrumutaţi doar unei singure alte ţări. Că s-au făcut comenzi, pe SAFE, spre exemplu, la mai mulţi furnizori, nu doar la unul singur. Iar furnizorul să se nimerească a fi fix cel cu al cărui CO s-a întâlnit în prealabil Bolojan şi s-a pozat fericit că şi-a îndeplinit o parte din misiune. Să ne fio dat nouă, nu altora.
Dar, dincolo de contracte oneroase, de bani, de foarte mulţi bani, de sărăcirea României, zilele trecute s-a petrecut ceva extrem de grav. Ilie Bolojan şi gaşca lui au vândut pe fiecare român, la bucată, Germaniei. Pe fiecare dintre noi. Pe părinţii, copiii, nepoţii şi strănepoţii noştri, pentru că efectele acesteri trădări naţionale se va întinde, ca şi datoriile nesăbuite, pe generaţii întregi.
Nu sunt alarmist. Nici nu exagerez aiurea. Dar afirm acum că printr-o singură semnătură, Ilie Bolojan a desfiinţat populaţia României. A reuşit ceea ce niciun serviciu secret din lume, oricât de performant ar fi el, nu ar fi reuşit decât parţial şi cu mari cheltuieli. Ilie Bolojan strânge în el, deşi n-ai zice, pe Mata Hari, Richard Sorge şi toţi spionii rămaşi necelebri, dar care au produs pagube grave adversarilor. Căci aşa se comportă acest guvern interimar. Ca un duşman care vrea să producă pagube Romaniei.
Iată despre ce este vorba concret. Pare o bagatelă. O altă vânzare către Germania, aşa cum a mai comis multe altele Cabinetul Bolojan, şi când era în funcţie, şi după ce a fost demis. Ba, încă adevărul crud ne şi este ambalat frumos. Nu ne costă niciun ban, spre deosebire de alte vânzări făcute de Guvernul Bolojan înainte şi după demitere, care ne-au cocoşat cu datoriile. Gratis, dar efectele sunt devastatoare.
Până la sfârşitul lui 2026, trebuie implementat şi în România Portofelul European de Identitate Digitală (engleză EU Digital Identity Wallet, EUDI Wallet). Ce este acesta în fapt. Este un concept de portofel mobil de identitate care permite cetățenilor și întreprinderilor să își dovedească identitatea online și să partajeze informații verificate în întreaga UE. Foarte bine până aici.
Să scăpăm de dosarele cu şină, de cozi la ghişee, de drumuri inutile pentru modificarea câte unei ştampile puse aiurea de un funcţionăraş acru. „Progresul, stimabile, progresul! În zadar, veniți cu gogorițe, cu ... că voi progresul cu orice preț. Da, da, da, de trei ori da!” – vorba lui Caţavencu.
Progresul, adică varianta românească în cazul portofelului dgital din patria noastră trebuia dezvoltată de către Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR). Putea această instituţie să-l realizeze? Ne explică un specialist. Domnul Dragoș Vlad, fost şef al ADR: "Noi aveam un plan la începutul acestui an, aveam mecanisme și proceduri în desfășurare, aveam o investiție de cloud guvernamental prin PNRR realizată, ca și infrastructură de bază pentru a rula aceste tipuri de aplicații. În discuțiile exploratorii din ianuarie am prezentat că România este pregătită, că există instituții cu bugete mai mici decât ale altor state membre şi putem implementa într-un termen scurt”.
De aici însă, începe sarabanda bolojenisto-gheorghistă.
Pe 1Mai, de ziua muncii, doamna interimară Oana Gheorghiu munceşte la demiterea lui Dragoş Vlad şi-i şi reuşeşte. Şeful ADR, care susţinea că România îşi poate face singură portofelul digital pentru cetăţenii ei, pleacă acasă. O săptămână mai târziu, Oana Gheorghiu este reclamată la DNA de către Dragoş Vlad, care arată în plângerea făcută că s-au exercitat: „Presiuni repetate asupra subsemnatului, în vederea încălcării unor prevederi legale în domeniul achizițiilor publice. Presiuni repetate în găsirea, cu celeritate, a unor soluții de colaborare cu grupul de societați SCHWARTZ”.
Schwartz am zis? Pe data de pe 12 februarie, vicepremierul pe atunci Oana Gheorghiu a trimis mailuri către STS și ADR, în care întreba șefii de instituții dacă au nevoie de serviciile grupului Schwartz, după ce, pe 19 ianuarie, avusese loc pe şest, fără a fi făcută publică, la sediul Guvernului, o întâlnire cu cei ce reprezentau această corporaţie. Pe 10 martie, adică după ce a trimis mailurile şi a primit răspunsurile la ele, a avut loc a doua întâlnire cu grupul Schwartz. Aceasta nu a mai fost pe şest, pentru că deja se aflase de prima. Vă las pe dumneavoastră să concluzionaţi de ce s-a întâlnit doamna Gheorghiu de două ori. O dată înainte de a le face lobby, a doua oară după, pentru Schartz.
Doar că la întâlnirile pe care le-au avut, Oana şi acoliţii, s-a produs „derapajul” şefului de atunci al ADR, Dragoş Vlad: „Încă de atunci, din timpul întâlnirii, am spus că infrastructura digitală a statului român este deja într-un proces de implementare în cadrul investițiilor din PNRR. Sunt operatori economici angajați sub contracte deja de achiziție, ca urmare a unor achiziții, sub contracte de prestări servicii, livrări și așa mai departe.
Pentru Platforma Națională de Interoperabilitate, proiect european negociat cu Comisia Europeană, e obligația statului. Domniile lor consideră că nu este OK. Nu mi-au dat argumente tehnice solide, spunând doar că sunt niște erori la nivelul caietului. Și am spus: OK, spuneți-mi care sunt erorile, pentru a le putea remedia. Ei au vrut anularea”.
N-au remediat erorile. Au ales varianta anulării. Astfel încât achizițiile pentru platforma de interoperabilitate care fusese lansată pe 10 februarie 2026, în mandatul lui Irineu Darău, au fost anulate pe 15 mai. A fost anulată procedura de achiziție publică de către noul șef al ADR, pentru că Dragoş Vlad fusese demis pe 1 mai. Între timp, avuseseră loc întâlnirile de la Guvern, una pe şest, alta pe neşest ale Oanei Gheorghiu şi mailurile trimise de aceasta pentru favorizarea firmei Schwartz.
De ce au ales această cale? A anulării? Răspunsul ni-l dă chiar onor Guvernul demis, dar aflat încă la locul lui, în Palatul Victoria.
Vinerea trecută, domnul premier demis Ilie Bolojan a vrut progresul cu orice preţ şi a spus de trei ori „Da!” variantei germane, care poartă numele de Schwartz.
Adică ne-a cedat la bucată pe noi, toţi, românii, de la faşă la barbă albă, germanilor. Pentru că un astfel de portofel digital conţine: cartea electronică de identitate, permisul auto, cardul de sănătate, cardurile bancare, elemente referitoare la educație și școlarizare, diplome emise de către școli și universități, acte în vederea angajării și circulației libere pe piața muncii la nivel european, acte de proprietate, tranzacţii de toate felurile. Până şi bilete de avion sau de concert pe care posesorul le-a cumpărat, sunt incluse.
Adică, practic, toate datele confidenţiale care privesc fiecare cetăţean al României. Nemţii vor şti în fiecare secundă ce face un român. Nivelul de pregătire, ce venituri are, cât şi ce cumpără, unde circulă, câţi copii are, către ce îi îndrumă. Vor şti şi când am luat o aspirină, de ce, de unde am cumpărat-o şi cât am dat pe ea. Vor şti dacă mergem la părinţi de ziua lor, ce le-am cumpărat, sau dacă serbăm ziua copiilor sau a nepoţilor, care a fost meniul şi câţi invitaţi am avut.
Nu-i aşa că pe lângă semnătura aceasta a lui Bolojan, Securitatea pare o instituţie de binefacere? Nu-i aşa că pe lângă ce se întâmplă acum, jegurile care înainte de ’89 stăteau cu tine la masă la cârciumă sau te vizitau acasă, după care se grăbeau să dea note informative că-l înjuraseşi pe Ceauşescu, nu-şi meritau banii pe ele? Că nu erau atât de mulţi, ca să ne asculte sau ne spioneze pe toţi.
Acum, Bolojan, Oana Gheirghiu şi ceilalţi interimari ne-au dat pe toţi, cu toate ale noastre, pe mâna nemţilor. Deşi puteam face acest portofel în ţară şi să ne păstrăm datele ferite de ochii celor care nu ne vor binele.
Recomandările noastre
