Sfârșitul României comuniste poate fi o lecție pentru Iran, scriu jurnaliștii de la politico.eu, care au făcut și o analiză a ce se întâmplă acum în zona Persiei.

Sfârșitul României comuniste poate fi o lecție pentru Iran, scriu jurnaliștii de la politico.eu, care au făcut și o analiză a ce se întâmplă acum în zona Persiei.

Revoluția României în perioada Crăciunului 1989 a fost stânjenitoare pentru clericii guvernanți ai Iranului, iar acum este o lecție despre modul în care se poate derula o criză politică în spirală în Republica Islamică.

Atunci, dictatorul Nicolae Ceaușescu a fost recunoscut ca oaspete de onoare la Teheran. Când s-a întors acasă el a fost împușcat. Conducerea iraniană s-a trezit că se prăbușește de ce a aruncat covorul roșu pentru un despot brutal dezgolit de propriul său popor. Ziarele și parlamentarii s-au întors împotriva președintelui de atunci, Akbar Hashemi Rafsanjani, și a ministrului de externe Ali Akbar Velayati.

Proaspăt instalat în funcția de lider suprem al Iranului, Ali Khamenei a fost nevoit să calmeze spiritele, iar ambasadorul Iranului la București a fost concediat pentru că nu a avertizat despre problemele dictatorului României.

Iată că, după treizeci de ani, Khamenei și consilierul său principal Velayati continuă să prezinte spectacolul la Teheran și ar trebui să reflecte asupra simetriei uimitoare dintre Iranul din 2020 și România din 1989. La fel ca România în anii 1980, Iranul a devenit ostatic al unui fanatic aparat de securitate, asemănător mafiei, care a găsit modalități de a se îmbogăți, în timp ce restul economiei crăpa. Acest lucru face incomod să fii fața regimului, în special când ai 80 de ani și deja se vorbește despre succesiune.

De-a lungul anilor ’80, economia României s-a derulat în gol și datorită dorinței fanatice a lui Ceaușescu de a reduce datoria externă. Foamea era răspândită, erau cozi pentru mâncare și energia era raționată. Agenții de securitate dețineau controlul asupra comerțului exterior, contrabandei și a monedei grele. Când zidul Berlinului a căzut, și-au dat seama, ca și alte servicii de informații din Europa de Est, că trebuie să preia puterea din interior. Mulți români  descriu astăzi evenimentele din 1989 ca fiind mai puțin o revoluție și mai mult o bătălie pe putere, cu Securitatea ca mare câștigătoare.

Pentru majoritatea iranienilor, perspectivele economice sunt scăzute, sub atacul total al „presiunii maxime” a președintelui american Donald Trump. Înfrântă de sancțiuni, exporturile de petrol s-au redus la o mică parte din nivelurile obișnuite, inflația crește cu peste 30 la sută și Fondul Monetar estimează o contracție economică de 9,5 la sută față de 2019.

Gărzile revoluționare au însă o poziție privilegiată, deoarece controlează traficul de frontieră. Aceasta înseamnă că nu numai că pot contrabanda combustibil și droguri, dar pot construi, de asemenea, rețele complexe de patronaj cu managerii fabricii care doresc să evite plata tarifelor pe componentele vitale. Prin unitatea lor de inginerie, Khatam al-Anbiya, tentaculele Gărzilor se fixează pe toate, de la gazele offshore până la metroul Teheran.

La fel ca Securitatea din 1989, acum vor fi văzut scrisul pe perete. Protestele străzilor se răspândesc pe grupuri sociale și etnice largi din Iran, iar daunele economice ale sancțiunilor sunt atât de intense încât chiar și ele trebuie să simtă durerea. Coșmarul pentru Gărzile Revoluționare este că întregul edificiu se sfărâmă și că sunt jefuiți de fluxurile lor de venituri.

După ce sute de persoane au murit la proteste în noiembrie 2019 și regimul a fost expus ca fiind mincinos în legătură cu un avion pe care l-a doborât luna aceasta, nu a existat niciodată o astfel de presiune asupra lui Khamenei.

Oamenii au avut suficient de mult un stat de poliție crud și corupt. Dar asta intră și în mâinile Gărzilor Revoluționare care vor căuta să umple golul dacă liderul trebuie să fie răsturnat așa cum a fost Ceaușescu - un țap ispășitor convenabil pentru crimele unui sistem mult mai larg.

Scenariul României pentru Iran nu este inevitabil, dar ar fi prudent să ne pregătim pentru acest lucru. Pentru mulți români, revoluția lor a fost furată, la fel ca averea națiunii. Trebuie să existe un plan care să prevină același lucru în Iran, scrie politico.eu.