Bisericuţele de la Bruxelles „sapă” la rădăcina UE

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

DAVID VERSUS GOLIAT. După ce responsabilii politici de la Praga, capitala ţării ce deţine în acest moment preşedinţia Uniunii Europene, au convocat duminică un summit de urgenţă al statelor comunitare, nouă state est-europene au anunţat că vor „prefaţa” discuţiile, organizând propriul mini-summit în dimineaţa aceleiaşi zile.

Haosul instituţional de la nivelul Uniunii atinge deja cote alarmante. Problema nu este nouă: administraţiile occidentale au lansat în ultimele săptămâni diferite planuri financiare de combatare a efectelor crizei economice, trezind indignarea statelor din centrul şi estul Europei ce ar putea fi afectate de iniţiativele Parisului sau ale Berlinului.

Un lucru este cert: criza economică globală nu ameninţă doar destinele individuale, ci şi pe cele comunitare. Şi încă ceva: întrunirea de duminică riscă să devină o farsă. Uniunea Europeană trece prin cea mai importantă criză de „personalitate” a ultimelor decenii, „ruptă” la mijlocul unor interese naţionale pe care toate discursurile optimiste ale Bruxelles-ului despre „unitate în diversitate” nu le-au putut anula.

Instinctele de supravieţuire ale administraţiilor europene, trezite de tăvălugul economic mondial, „lucrează”, încet dar sigur, împotriva pilonilor fundamentali ai Uniunii: piaţa comună şi acţiunea coordonată.

Cercetătorii au renunțat la modelele climatice apocaliptice, Trump critică „escrocheria” Democraților

Prințul Harry, ridiculizat de presa britanică pentru „lecțiile de politică externă”

De la începutul lui 2009, efectele tot mai vizibile ale crizei au transformat mecanismul politic comunitar într-o maşinărie haotică şi imprevizibilă. Principiile au rămas la nivel discursiv într-o Europă în care marile state occidentale reînvie vechiul principiu al „raţiunii de stat”. Lecţia predată în aceste zile de la Paris, Roma sau Berlin nu iartă: scapă cine poate!

Economiile estice ar putea sucomba De câteva zile, evenimentele se desfăşoară pe repede înainte. La sfârşitul săptămânii trecute, Polonia a anunţat convocarea pe 1 martie a unui mini-summit al statelor comunitare estice care să prefaţeze întâlnirea „mare”, a tuturor celor 27 de membri UE, din cursul aceleiaşi zile. Iniţiativa poloneză are ca scop dezbaterea poziţiilor protecţioniste adoptate în ultima perioadă de actorii majori europeni, măsurile acestora având potenţialul de a afecta grav economiile estice.

Franţa, Italia şi Spania au anunţat în ultimele săptămâni planuri de salvare financiară de miliarde de euro pentru industriile auto domestice. Comisia Europeană, de obicei extrem de activă împotriva unor astfel de măsuri, nu s-a implicat foarte mult, mulţumindu-se doar să investigheze planurile administraţiei de la Paris de a sprijini financiar producătorii de automobile francezi.

BANII VORBESC „Datornicii estici” şi „cămătarii vestici”

Mini-summit-ul la care va participa România are pe agendă şi discutarea problemelor întâmpinate de sectorul bancar est-european, „tăiat” de la finanţare de instituţiile-mamă din vestul european. Cazul austriac este cel mai cunoscut, ţara găzduind bănci cu o expunere monetară masivă în ţări precum Croaţia, Ucraina, Bulgaria şi România.

Un eventual colaps al acestora ar provoca prăbuşirea catastrofală a instituţiilor-mamă, în condiţiile în care băncile austriece au de “primit” 220 de miliarde de euro, adică aproximativ trei sferturi din produsul intern brut al ţării. Italia, Suedia, Olanda, Franţa şi Belgia sunt printre ţările ale căror sisteme bancare au „împrumutat” masiv filialele din Europa de Est, ridicând plafonul de îndatorare a acestora la peste o mie de miliarde de euro.

Realpolitik, varianta 2009

Încercările Austriei de a impune la nivel european un plan masiv de ajutorare financiară a ţărilor din est s-au lovit de refuzul Germaniei, cel mai mare contributor la bugetul comunitar temându-se că va trebuie să suporte din buzunarele proprii problemele altora. Cu atât mai mult cu cât Berlinul se confruntă el însuşi cu o scădere economică importantă.

Perspectivele la nivel european sunt tot mai sumbre, iar principiile fundamentale ale Uniunii par să fi rămas doar la nivel discursiv. O prăpastie tot mai mare pare să se interpună între est şi vest. A subliniat-o chiar premierul ceh  Mirek Topolanek: „Există teama că vechii membri ai UE vor crea un climat care va afecta indirect ţările din centrul şi estul continentului”.

CONFUZIE

Uniunea, alianţă sau mezalianţă? EU Observer notează că unele state membre au început deja să se plângă de acţiunea comunitară în privinţa crizei economice. „Trebuie să recunosc că sunt extrem de îngrijorat în privinţa haosului instituţional european. Niciodată în istoria UE nu a existat o perioadă cu atâtea interese divergente”, a declarat ieri ministrul de externe finlandez Alexander Stubb.

Responsabilul afacerilor externe suedeze, Carl Bildt, a avut o reacţie similară: „Nu-mi dau seama cu exactitate ce s-a câştigat la Berlin (n.r.: duminică, în capitala Germaniei, a avut loc o întâlnire a statelor europene membre ale G20, fiind invitate, suplimentar, Spania şi Olanda). Această confuzie afectează micile state comunitare şi Comisia Europeană. Am o problemă specifică cu faptul că G20 a devenit, dintr-o dată, G22 şi nu înţeleg matematica din spatele acestui calcul”.

Polonia, Portugalia, Luxemburg şi Belgia şi-au exprimat, de asemenea, nemulţumirea cu privire la acţiunea selectivă a Berlinului. Vocile nemulţumiţilor riscă să înlăture ceea ce este deja o unitate extrem de volatilă a Uniunii în privinţa metodelor de abordare şi rezolvare a crizei globale.

Problema cea mai importantă aflată sub vizor, protecţionismul (aşa-numitul „naţionalism economic”), a cauzat deja o dispută pe faţă între Cehia şi Franţa, după ce Parisul a anunţat că va sprijini producătorii de automobile doar dacă aceştia îşi relocalizează fabricile în Hexagon.