Berea, „arma” care i-a cucerit pe români

Berea, „arma” care i-a cucerit pe români. Poate părea surprinzător, dar drumul berii spre spațiul românesc a fost mai puțin pașnic

Berea este o băutură pe care românii o consumă destul de mult. Pentru că este relativ ieftină și poate fi găsită chiar și la PET de 3 litri sau butoiașe de 5 litri, este consumată. E nelipsită de lângă o friptură, ori de lângă câțiva mici. Sau pur și simplu „se tăinuie” cum zic oltenii, într-o după amiază caniculară sau o seară la o terasă.

Berea - arma strategică a austriecilor

Perioada 1699-1775 este o perioadă de expansiune a Habsburgilor asupra spațiului românesc. La 1699, Transilvania, la 1718 Banatul și Oltenia, la 1775, Bucovina sunt ocupate. La 1739, Oltenia revine la Țara Românească. Berea are în acest interval, rolul ei. Soldații austrieci au avut de multe ori de suferit în Est, din cauza holerei și dizenteriei. Asta, pentru că alimentarea cu apă, în regiunile românești era deficitară.

În acele vremuri, rachiul, romul, apoi cafeaua și tutunul erau date ca rații. Pentru Banat, s-a decis după momentul 1718, să se facă o fabrică de bere! Asta, pentru că soldații trebuiau să bea un lichid care să înlocuiască fie și temporar apa. Nu trebuia să fie o băutură amețitoare.

Schimbări majore pentru românii cu datorii. Măsurile propuse de Ministerul Economiei

Numirea lui Gică Hagi la echipa națională, o chestiune de zile. Răzvan Burleanu: A fost prima variantă

Așadar, la 1718, în România de astăzi, la Timișoara, apărea prima fabrică de bere. Ulterior, fabricile s-au extins. Mai erau și negustorii care o aduceau în butoaie, din Centrul Europei.

Berea i-a încăierat pe haiduci și austrieci de Anul Nou, la Craiova

De Anul Nou 1739, la Hanul Hurezi de la Craiova (zona  Inspectoratul Școlar Județean  de astăzi), garnizoana austriacă a venit să petreacă. Evident, cârciumarul și hangiul avuseseră dispoziție să se aprovizioneze cu bere din belșug. Austriecii consumau multă carne fiartă, asezonată cu delicioșii cartofi fierți, iar berea curgea valuri, de regulă la ospețe.

Evident, haiducii Olteniei aveau și ei obiceiul să se afișeze în nopțile de petrecere pe la hanuri. La ei, berea nu conta. Preferau buțile cu vin învechit și berbecul, vițelui ori mielul la proțap. În Noaptea Anului Nou 1739, haiducii olteni și soldații austrieci s-au întâlnit. Cum vinul era mai puțin decât berea, a ieșit scandal.

Haiducii nemulțumiți că nu au avut suficient vin s-au năpustit asupra „ocupantului” iar Hanul a fost aproape ruinat. Se spune că întreaga garnizoană austriacă a fost bătută atunci. Acest fapt a fost coroborat cu jefuirea unei diligențe care urma să ducă impozitele colectate pe prima jumătate a anului în Ardeal și de acolo, la „Viana”.

Domnitorul Mavrocordat profită și readuce Oltenia la Țara Românească

Berea, jaful și intrigile bine plasate ale domnitorului Constantim Mavrocordat i-au determinat pe Habsburgi să lase Oltenia în pace, după 21 de ani. Pacea de la Belgrad din 18 septembrie 1739 a consfințit acest fapt: Oltenia revenea în granițele Țării Românești! Treptat, însă, se va ajunge ca berăriile să avanseze ușor dar sigur în spațiul românesc. Mulți boieri, școliți pe la Paris, Viena sau Berlin învățaseră să o consume. Întorși acasă, au adus cu ei obiceiul. București, Iași au devenit locuri unde au apărut berăriile.

Caragiale și berăria ca mediu cultural

În ciuda acestui trecut nu prea prietenos, pe măsură ce berăriile s-au extins și România s-a occidentalizat până la mijlocul secolului al XIX-lea, berea a pătruns bine în mentalul și obiceiurile românilor. Caragiale a folosit berea ca laitmotiv al „Momentelor” și „Schițelor” sale. A inaugurat berării precum Gambrinus, deși n-a avut mare succes în calitate de cârciumar.