Banditul Whisky s-a apucat de olărit după ce a stat timp de 12 ani la pușcărie pentru cele 27 de jafuri pe care le-a comis timp de 6 ani în Ungaria.

Ambrus Atilla s-a născut la Miercurea Ciuc, în urmă cu 53 de ani, iar în adolescență s-a apuca de sport. El a început să joace hochei, iar la 21 de ani, în 1988, a emigrat în Ungaria. A fost legitimat la echipa Ujpest cu care a obținut titlul de vicecampion national.

Cum salariul de sportiv era mic, iar titlul de vicecampion nu ținea de foame, a început să jefuiască bănci. Prima lovitură la o bancă a dat-o în 1993. A făcut-o ca să impresioneze o fată. În șase ani, a reușit alte jafuri de pe urma cărora a câștigat 500.000 de dolari. S-a ales cu porecla „Banditul Whisky” deoarece avea obiceiul să bea whisky înainte de fiecare jaf.

După șase ani și 27 de jafuri, „Banditul Whisky” a fost prins de autorități și închis. El nu a stat foarte mult după gratii, reușind să evadeze. A fost din nou prins și a primit o condamnare cu 17 ani de închisoare. În pușcărie, și-a descoperit pasiunea pentru olărit care, în prezent, a devenit principal sa ocupație. Ambrus Attila a scris și două cărți, iar povestea aventurilor sale a devenit subiectul unui film.

După 12 ani de pușcărie, Banditul Whisky s-a apucat de olărit

După ce a ispășit 12 ani de închisoare, din cei 17 din condamnare, fostul bandit a fost eliberat pentru bună purtare. Acum s-a lăsat de jafuri și preferă să-și câștige banii din olărit. Periodic, cam de două ori pe an revine în orașul natal, la Miercurea Ciuc, pentru a-și revedea rudele și prietenii.

„O dată sau de două ori pe an mă întorc acasă, la Miercurea Ciuc. Mă duc să vizitez cimitirul tatălui meu, al bunicii mele. Urc la Şumuleu Ciuc să mă reîncarc puţin. Am nevoie de locurile copilăriei. Obişnuiesc să merg şi la Sfântu Gheorghe, mă duc cu marfă şi la Zilele Maghiare din Cluj”, a declarat Ambrus Atilla, conform Digisport.

Cum a reușit să comită atâtea jafuri

Într-o astfel de vizită, a povestit cum a reușit să dea atât de multe spargeri fără să fie prins. El spune că norocul său a ținut de timpii de intervenție ai poliției.

„Reacţia poliţiei de atunci era de şase-șapte minute. Acum într-un minut-două sunt la faţa locului. Cine vrea să mai încerce, acela are o mare provocare. E foarte greu. Nu spun că e imposibil, dar eu, cu mintea de acum, cu ce cunoştinţe am acum, nu aş avea curaj să îmi mai asum riscul”, a povestit el.

El a povestit că pe vremea aceea camerele video nu funcționau, iar acest lucru i-a permis să se facă nevăzut. Astfel, autoritățile nu l-au putut urmări și nici nu a fost recunoscut după imagini.

„Erau şi atunci camere de luat vederi, dar nu funcţionau. Se poate face orice, cine sunt eu să spun că nu se poate sparge o bancă? Doar că există o problemă. Atât de mult a avansat societatea de astăzi, încât s-a creat un sistem închis în oraşe, mai ales în zone centrale”, a spus Banditul Whisky.