Mai mult, promite: „ BNR analizează în prezent semnalele recente referitoare la această emisiune numismatică. Totodată, BNR va face demersuri pentru stabilirea unor proceduri de lucru cu instituții reprezentative de specialitate în vederea evitării unor potențiale situații regretabile în viitor.”

Cei care au adus BNR în situația asta sunt cei de la Ambasada Statelor Unite care, cu un singur comunicat, dat vineri, 13 aprilie, au reușit o performanță. Tristă? Da, după mine e tristă, deși nu sunt un mare admirator al intangibilității Băncii centrale. Recunosc, situația de acum e una regretabilă, punând inima finanțelor românești într-o poziție de inferioritate față de o instituție străină.

Ce s-a întâmplat? Pe 15 aprilie, conform unei decizii vechi de peste un an, BNR a emis o colecție numismatică al cărei obiect central este conducerea din perioada interbelică. O monedă din aur, una din argint și una din cupru, înfățișând, pe una dintre fețe, portretele guvernatorilor Ion Câmpineanu, Mihail Manoilescu și Ion Lapedatu. Până aici nicio dramă, cu o excepție: Manoilescu nu a fost numai un creator de sisteme economice, multe aplicate de unele țări și astăzi, ci și un promotor al fascismului, membru al guvernului pro-nazist Ion Gigurtu. A murit, în 1950, în abatorul elitei românești de la Sighet.

Pe 5 mai, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” și Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington reacționează la emiterea unei monede cu chipul unui legionar condamnat. De remarcat este că mesajele lor de protest sunt prudente, diplomatice, și că nu s-a apelat din prima la Poliție, așa cum s-a făcut în alte cazuri, vezi cazul tricourilor „Legende Vii” . Dar BNR nu are nicio reacție.

Pe 13 aprilie, după o săptămână de tăcere a emitentului colecției numismatice, Ambasada atacă BNR, spunând că este dezamăgită de apariția lui Manoilescu pe un obiect comemorativ. BNR reacționează imediat, lăsând să se înțeleagă că ar putea chiar retrage de la vânzare colecția! Opinia mea e că o va și retrage de la comecializare, dacă nu a și făcut-o deja.

Concluzia e simplă, nu tema reacțiilor (eterna controversă dacă apartenența la Garda de Fier șterge orice alt merit profesional sau cultural) a deranjat intangibilitatea BNR, ci autorul celei de-a treia reacții. Următoarele concluzii decurg de la sine.

P.S.: De remarcat faptul că BNR nu este la prima „aventură” de acest gen. În 2010, a emis o monedă cu portretul patriarhului Miron Cristea, aflat într- o situație aproape identică, din cauza susținerilor xenofobe. La criticile de atunci ale Muzeului Memorialul Holocaustului, BNR a trimis criticii la ușa Patriarhiei Române care, la rândul său, le-a dezamorsat. Probabil că asta e o temă și un anturaj în care a doua greșeală nu se acceptă. Sau poate, pur și simplu, timpul a întărit o instituție în detrimentul alteia.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor