La 77 de ani, profesoara Aurelia Marinescu, autoarea bestsellerului "Codul bunelor maniere astăzi", e supărată pentru că românilor le plac cârnaţii de Pleşcoi, dar nu şi regulile de bună creştere.

Pe Aurelia Marinescu am întâlnit-o într-un moment în care nu era tocmai mulţumită de societatea în care trăieşte. Regretând încă spaţioasa locuinţă pe care a fost nevoită să o părăsească în urmă cu 10 ani - mai ales că a pierdut, odată cu ea, şi cele 2.000 de cărţi din bibliotecă ("unde veneam într-un apartament de bloc cu atâtea cărţi?"), autoarea volumului "Codul bunelor maniere astăzi", rămas, şi după 16 ani de când a fost lansat, un bestseller al Editurii Humanitas, spune că prin lipsa de maniere ne pierdem verticalitatea.

"Sunt supărată pentru că, în 20 de ani, românii au învăţat să mănânce cârnaţi de Pleşcoi, să cumpere păstrăv eviscerat, să mănânce chiar sparanghel preparat după patru reţete, dar nu au învăţat lucruri elementare. Nu ştiu să vină la timp când îşi fixează o întâlnire, să nu arunce hârtii pe jos... Deci nu este vorba despre maniere de la A la Z, ci de la A la B. Până să foloseşti tacâmurile de peşte sau să înveţi să mănânci supa de broască ţestoasă, trebuie să înveţi să baţi la uşă şi să aştepţi să ţi se răspundă şi aşa mai departe. Deci, ăsta este marele necaz al nostru - suntem necivilizaţi", a început fosta profesoară de limba română interviul acordat "Evenimentului zilei".

Educaţie cu vorba bună

EVZ: Cum a apărut "Codul bunelor maniere astăzi"? Aurelia Marinescu: Când am spus la lansare, în 1995, că drumul libertăţii trece prin cultură - însemnând nu neapărat limbi străine sau cărţi esoterice, ci înţelegerea necesităţii de a nu-l deranja pe celălalt, adică empatia, de a nu te face de râs şi a nu strica armonia socială - atunci mi-a sunat frumos, dar ulterior m-am izbit de această frază. De aceea a fost inventat "Codul".

Dacă fiecare dintre codurile existente azi, cel Civil, Penal sau Rutier, se bazează pe pedepse, "Codul bunelor maniere astăzi" are ca singură pedeapsă ignorarea din societate, şi eu cred că această pedeapsă este mai gravă decât o amendă. Nu ştim să ne creştem copiii. Ştim să-i batem, ştim să-i certăm şi nu ştim să ne spălăm noi să nu mirosim urât, ca şi copilul nostru să facă la fel. Nu ştim să învăţăm un instrument muzical şi nu ştim că educaţia se poate face de foarte timpuriu. Noi suntem tot timpul cu gura pe copii - "nu fă aia, nu fă aia" - în timp ce lucrurile cu adevărat importante trec pe lângă ei.

Copiii germani, de exemplu, au o educaţie după normă, dar sănătoasă, de aceea acolo nu te miră să vezi un copil de numai 3 ani cum se străduieşte să arunce în gunoi o codiţă de măr.

Mă deranjează că la noi se pare că toată lumea se pricepe să dea sfaturi. Cel mai ineficient mod de a educa pe cineva este a face morală. Eu nu-mi permit să fac cuiva niciun fel de observaţie, pentru că, în primul rând, nu este politicos şi în al doilea rând este ineficient. Aşa nu fac decât să provoc nişte conflicte, nişte reacţii adverse.

Cum sunt tinerii de azi? De multe ori când se întâmplă ceva care sfidează bunele maniere auzi: "Vai, tineretul din ziua de azi!". Toată vina se dă pe tineretul din ziua de azi, care nu este bine crescut. Dar se uită că tinerii de acum sunt crescuţi de tinerii din vremea lui Ceauşescu, când şi mama, şi tata lucrau, copilul era lăsat pe stradă cu cheia de gât, se juca printre gunoaie şi şobolani şi printre tomberoane şi învăţa să înjure de la ceilalţi copii.

Proastele obiceiuri sunt moştenite. Însă ce-ar fi să-i atrag eu atenţia gunoierului care îmi spune: "De ce te sperii, doamnă, de şobolani. E de-ai noştri", că nu a făcut acordul corect? Dar când spune domnul Emil Constantinescu "oamenii merg la servici" (corect "serviciu"), sigur că mă supără şi sigur că acesta este semn de incultură.

Acum, dacă observaţi, toată lumea se uită pe geam în mijloacele de transport. De ce face asta? Pentru a nu o observa pe doamna în vârstă sau pe femeia însărcinată căreia ar fi normal să-i cedeze locul. Dar asta nu se respectă în nicio ţară.

De la cine să luăm aminte? Dacă spun Gyorgy Frunda, pentru că se îmbracă şi vorbeşte frumos, am putea supăra lumea. Dar nu întâmplător toată lumea îi admiră pe domnii Paleologu şi Stolnici. Şi, pentru că i-am cunoscut pe ambii, i-am întrebat unde găsesc nişte boieri. Domnul Paleologu mi-a spus că, pe vremuri, şcoala de boieri era şcoala de ofiţeri. Există, de asemenea, modelul-elită, dar acest model se formează de-a lungul timpului. "Oricum poate fi pedepsit un copil, mai ales un copil mic, dar dacă îl privezi de zâmbet sigur înţelege că a greşit." AURELIA MARINESCU, autoarea "Codului bunelor maniere astăzi"

SCURTĂ LECŢIE DE VIAŢĂ

"Opinia publică e solidară în jurul bârfei"

"Care ar trebui să fie principiile care să ne ghideze?", am întrebat- o pe doamna Aurelia Marinescu. "Tot vorbe goale îmi vin în cap. Dar, lucrurile peste care nu ar trebui să trecem cu vederea sunt: a nu te face de râs, a nu fi ridicol - spus în diferite moduri -, a porni prin a te gândi la tine, adică, înainte de a reproşa ceva cuiva trebuie să te analizezi tu însuţi, şi a face viaţa socială suportabilă. Nu pui radioul la maximum pentru că e libertate. Toate aceste lucruri ar trebui explicate, aşa cum e bine să ştim de ce, atunci când oferim flori, numărul acestora trebuie să fie fără soţ, pentru că floarea pereche este însăşi gazda. De fapt, acesta este un rudiment de filosofie primară, naivă, conform căreia totul pe lumea asta trebuie să aibă pereche. În cazul decesului, această regulă nu mai este valabilă. Nici punctualitatea nu are regulile pe care le ştim. Faptul că, atunci când mergi în vizită ajungi "la fix", este greşit. Când te duci într-o casă, te duci cu 5-10 minute după, iar când te întâlneşti pe stradă este bine să ajungi cu cel puţin 10 minute înainte de ora programată".

Autoarea "Codului bunelor maniere astăzi" consideră că de vină pentru lipsa de maniere a societăţii româneşti este mai ales preocuparea pe care o arătăm faţă de celălalt, uitând să privim mai întâi către noi înşine. "Opinia publică nu este solidară în jurul răului să-l curme, ci este solidară în jurul discuţiilor, al bârfei. Se face politică cu ură, cu «fir-ar a dracului». Suntem egoişti, ceea ce ne face să acţionăm numai în numele binelui propriu", consideră Aurelia Marinescu.

Fosta profesoară nu se teme că, la un moment dat, cărţile ar putea să dispară şi că bibliotecile ar putea rămâne doar o amintire. Este dependentă de citit, dar mărturiseşte că nu a reuşit în toţi anii de lecturi asidue să guste genurile poliţist şi SF. "Nu am putut citi «Harry Potter», iar pe vremuri nu am putut citi Proust, pe care acum îl lecturez cu o plăcere extraordinară. Cartea mea de suflet a rămas «Alice în Ţara Minunilor ». Este atât de deşteaptă cartea aia!", se entuziasmează autoarea bestsellerului "Codul bunelor maniere astăzi".

• Aurelia Marinescu: Va mai trece mult până când ne vom purta normal

BIOGRAFIE

"Codul", gândit ca un manual şcolar

Aurelia Marinescu s-a născut pe 21 februarie 1934, în Bucureşti. Este licenţiată a Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti şi, vreme de un sfert de secol, a fost profesoară de limba şi literatura română la Liceul "Dimitrie Cantemir" din Capitală. Aici a editat prima revistă tipărită a liceului şi a înfiinţat cunoscutul cenaclu "George Călinescu", pe care l-a condus timp de 20 de ani.

În 1995 a publicat, la Editura Humanitas, prima ediţie a "Codului bunelor maniere astăzi", iar în 1999 a apărut în librării ediţia a doua. La publicarea, în 2005, a celei de-a treia ediţii a "Codului", care până acum s-a vândut în peste 250.000 de exemplare, autoarea şi-a exprimat unul dintre cele mai mari vise ale sale, acela ca volumul să devină, în viitorul apropiat, un manual şcolar.