Consumul de televiziune are o anumită specificitate. Când e frig, urât afară și se întunecă repede, în mod firesc, crește. Când dă colțul ierbii, vin vacanțele și se deschid terasele, la fel de firesc, scade. Asta se întâmplă oriunde pe planetă, nu descopăr eu acum apa caldă, după 15 ani de viață continuă în geamul sticlei.

Ca-n orice business, noi, realizatorii de emisiuni, ne străduim să maximizăm câștigul și să minimizam pierderea. Și, zilnic, pentru a ne calibra atitudinea și abordarea, ne începem activitățile curente cu studierea tabelelor cu audiențe. N-o să stau să vă plictisesc acum cu specificitatea interpretării cifrelor. Dar, dacă tot a ajuns hit să-ți faci bilanț la juma de an, zic și eu ceva, nu dau cu parul. Știți vorba aia "să nu plângi la mormânt străin"? Ar trebuie să ne-o afișeze nouă, maimuțelor de televizor, la intrarea în studiourile de emisie. Cam ca "This is Anfield", să dăm cu capul de plăcuță li să ne speriem de perspectivă. Toți, dar vreau să vă fie clar că toți, ne ducem spectaculos în cap cu audiențele când vorbim, îngrijorați sau preocupați, despre facturi neverosimile la utilități, creșteri uriașe de prețuri, măsuri sociale, pomeni electorale. Până și anunțurile oficiale pe temele astea aparent sensibile sunt tratate cu maxim sictir. Știu, nu-i nevoie să-mi amintiți, politicienii sunt mincinoși, noi suntem necredibili, rețelele sociale sunt Calea, Adevărul și Viața, dar lucrurile astea neplăcute, deranjante la buzunar, tot se întâmplă, indiferent cât am fi noi de antipatici publicului. Cel puțin așa e în țara reală în care trăiesc eu. Acolo unde, mai ales de când Raed Arafat a fost tras pe dreapta și s-a dat liber la distracție pentru popor, vorba lui Vali Vijelie, "astă seară e mare petrecere”. Apropo, aveți idee că, pentru 2022 și 2023, nici dacă dai cu tunul nu găsești o sală de evenimente liberă în week-end? Așa că faimosul NBC (nunți, botezuri, cumetrii) s-a mutat și duduie în timpul săptămânii. N-am timidități și surprinderi de virgină scăpată liberă la muzeul sexului. Am trecut prin multe valuri de când îmi câștig pâinea din meseria asta. Dar jur că așa indiferență față de traiul propriu încă nu mi-a fost dat să trăiesc. Mai mult decât atât, sunt flexibil (nu chiar cât Kabaeva a lui Putin, dar orișicât) și adaptabil. Pot face audiență și din alt tip de subiecte. Și fac, că n-o să greșesc prostește să dau vina pe public ori să-mi plâng pe milă că pe poporul suveran îl doare-n pix de marasmul în care băltește. Dar, de fiecare dată când îmi vin facturile, când văd toate birturile pline și când stau blocat în traficul infernal printre mașinile care toacă în gol curburant de aproape 2 euro/litru, încerc să estimez cât de muți bani gri au la saltea românii. Și nu reușesc...