Recent, Evgheni Alexeievici Fedorov, deputat al Dumei de Stat, a ieșit pe canalul său Telegram și, cu o mutră milităroasă, îmbrăcat în uniformă de camuflaj, a declarat că în Rusia se formează „coloane întregi de trupe de asalt”, recrutate de „organizații precum Comunitatea Rusă și Omul din Nord, care câștigă popularitate și sunt implicate în atacuri împotriva migranților și a rușilor de origine non-slavă”. În opinia sa, situația poate duce la război civil. Ce se întâmplă? Care sunt perspectivele?

Șovin îngrijorat de șovinism.

Inginer militar, veteran al războiului din Afganistan, dr. E.A. Fedorov nu e un oarecare: consilier al Președinției Ruse, membru al Consiliului Politic Central al partidului de guvernământ Rusia Unită, președinte al Comitetului pentru politici economice al Dumei, unde e deputat din 1993. Și e un ultra-șovin, care consideră că „muzica rock este un sabotaj instigat de CIA” și preconizează un atac nuclear asupra teritoriului SUA.

Având în vedere trecutul și convingerile sale, mulți s-au mirat de atacul la adresa unor organizații șovine precum ”Russkaya Obșchina” sau ”Severnyi Celovek”. Este adevărat, după atentatul de la Crocus Mall s-a intensificat violența de substrat rasist, în special împotriva cetățenilor din Asia Centrală. Dar unde or fi acele ”coloane întregi de trupe de asalt”? Deputatul rus ne lămurește: acest val de xenofobie ar putea declanșa riposta altor ”trupe de asalt”, din republicile non-ruse, cum ar fi cecenii din AHMAT. Domnul Fedorov are deci în vedere armatele private, un fenomen care într-adevăr evoluează îngrijorător.

Mafia rusă de odinioară.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, societatea rusă a trecut prin momente dificile. Interlopa, scăpată din strânsoarea Miliției și a KGB, a ”privatizat” imensa avere a Statului dispărut. Iar când n-a mai rămas nimic de furat, interlopii deveniți oligarhi au început să se războiască între ei. Pentru a-și apăra interesele, fiecare proaspăt miliardar și-a constituit câte o grupare înarmată din foste cadre KGB, veterani din Afganistan și recidiviști. Ani buni, războaiele dintre bandele criminale au însângerat Rusia.

Venirea la Putere a lui V.V. Putin a schimbat lucrurile: instituțiile de forță ale Statului au fost reclădite și s-au dat câteva exemple drastice, care au readus lucrurile la o relativă normalitate. După ”curățenia” de acum 20 de ani, cum au reapărut ”trupele de asalt”?

Vulturul din Irak.

Dacă în Rusia nu mai era permis să lupți cu concurența cu arma în mână, altfel stăteau lucrurile peste hotare, unde oligarhia semi-interlopă rusă avea mână liberă. Primul pas l-a făcut Serghei Isakov, patronul unei firme care exporta echipament în Irak. Confruntându-se cu atacurile bandelor locale, Isakov a format o companie militară privată,  Antiterror OREL (”Vulturul Antiterorist”) autorizată în 2004 de Guvernul irakian să poarte și să folosească armament în cadrul misiunilor sale de pază și protecție. Inițiativa lui Isakov survenea exact în momentul în care domnul Putin ”strângea hățurile” prin Rusia, astfel încât OREL a putut recruta profesioniști de primă mână. Veteranii spețnaz au făcut ce știu mai bine: taie o ureche a captivului islamist și o mănâncă. Exact ca la capturarea suspecților de la Crocus Mall, în primăvară! Efectul e garantat, rapid și durabil. Astfel OREL a devenit contractant pentru marile companii energetice Gazprom și Transneft și chiar pentru Proiectul ”South Stream”, derulat de Gazprom și ENI.

Lucrări de o asemenea amploare cereau efective pe măsură: OREL și-a organizat în Rusia o rețea de recrutare, sub paravanul unei ”Asociații a Veteranilor”. Ceea ce a atras atenția concurenței: în Irak au apărut alte și alte armate particulare ruse, apărând interesele firmelor conaționale: PATRIOT GROUP, R.O.S.A., RUSICH, REDUT și TIGR-TOP RENT. Anii trecuseră, veteranii Armatei sovietice aveau deja o vârstă, cererea era mare, deci calitatea recruților era din ce în ce mai proastă: infractori, neo-naziști, psihopați, oameni fără căpătâi. A dispărut și camaraderia foștilor militari sovietici. În schimb, au apărut interesele oligarhilor: magnatul gazelor, Ghennadi Timcenko, a achiziționat gruparea REDUT pentru a proteja compania sa Stroytransgaz. Și magnatul căilor ferate, Andrei Bokarev, a cumpărat o companie de mercenari. Dar Gazprom i-a întrecut pe toți! Are patru armate private: FAKEL, POTOK, PLAMYA și ALEXANDR NEVSKY.

Kremlinul intervine.

Situația a alertat Kremlinul: era evident că vor urma răfuieli între aceste grupări înarmate reprezentând interese divergente. Ca urmare, Regimul Putin a folosit legislația pentru a prelua sub control aceste grupări, prin persoane de încredere. Articolul 13 aliniat 5 din Constituția Federației Ruse interzice mercenariatul. Dacă ești băiat deștept, cooptezi la conducerea grupării mercenare pe omul recomandat de Kremlin și nu ai probleme. Spre exemplu, așa a ajuns ofițerul KGB Oleg Anatolievici Krynyțin, fost șef al Serviciului de Securitate, în conducerea RSB GROUP. Și tot așa a ajuns în conducerea grupării mercenare PATRIOT domnul Șoigu, până de curând ministru al Apărării. Dar dacă faci pe rebelul și nu urmezi întocmai marșruta  Kremlinului, pățești precum patronul grupării Е.N.О.Т., Roman Telenkevici: va ieși din pușcărie în martie 2035.

În prezent, din cele 37 de grupări mercenare întemeiate în Rusia, 25 sunt controlate exclusiv de oamenii Guvernul. Iar alte 6 sunt sub control mixt, privat și de Stat. Un singur exemplu: YASTREB. Printre finanțatori regăsim mari companii private și de Stat (Alfa-Bank, VTB Bank, Aeroflot), dar și Administrația Prezidențială Rusă.

Mercenari pe scena mondială.

După ocuparea Crimeii și în condițiile războiului din Donbass, președintele Putin s-a gândit să folosească acest control de Stat asupra grupărilor mercenare pentru a le angrena în ”operațiunile speciale” de peste hotare. Ca urmare, Kremlinul a legalizat controlul guvernamental asupra trupelor mercenare prin Decretul Nr. 370/ 2015 privind Rezerva Specială de Luptă a Armatei - BARS. Batalioanele de mercenari au fost astfel declarate ”batalioane de rezerviști”. Un exemplu: Batalionul BARS-20 e alcătuit din mercenarii Transneft, dar figurează în controalele Armatei ruse.

În noul cadru legal, armatele private ruse au primit sprijinul rețelelor informativ-operative ale FSB, SVR și GRU pentru a-și extinde operațiunile în lumea întreagă. În prezent, Batalioane BARS  operează în 30 de State, din Venezuela și până în Sri Lanka, din Niger și până în Afganistan, din Siria și până în Burundi. Un exemplu grăitor e MORAN Security Group, care protejează interesele principalelor întreprinderi ruse de transporturi navale: Sovcomflot, Murmansk Shipping, FEMCO și United Marine. Înregistrată în Insulele Belize (!) MORAN e condusă de Vyaceslav Kalașnikov, fost ofițer KGB. Chiar așa: Kalașnikov! Formal, acționar majoritar este Neova Holdings Ltd., dar în spate e complexul militar-industrial rus: Rostec, Sibenergomash, TM Engineering, Trubmash și Technopromexport. Cu birouri la Bremen (Germania) și New York și cu sprijin FSB și GRU, MORAN a desfășurat activități specifice în Nigeria, Irak, Somalia și Afghanistan.

Unul dintre ”teatrele de operațiuni” MORAN era Siria, unde acționa prin unitatea sa ”Slavonic Corps”, societate comercială înregistrată în ... Hong Kong. Păzea exploatările petroliere de lângă Palmyra, în baza unui contract cu Ministerul Energiei de la Bagdad. Dar Statul Islamic a atacat exploatările păzite de MORAN, care a pierdut o parte din cei 267 de mercenari aflați la fața locului. Prezența mercenarilor ruși a stârnit scandal internațional și FSB i-a băgat în anchetă pe directorii MORAN, Gusev și Sidorov. Dar apoi s-a primit telefon de la directorul Rostec, Serghey Chemezov: interesele Rusiei chiar trebuiau apărate în Siria! Ce contează sancțiunile internaționale? Iar cum domnul Chemezov este kaghebist și fost coleg, la Dresda, cu dl. Putin, directorii MORAN au fost imediat eliberați!

Wagner intră în scenă.

”Soluționarea” rapidă a cazului MORAN a constituit un semnal pentru industria mercenariatului: Siria aflată sub embargou a devenit destinația principală pentru mercenarii ruși livrați de MORAN, PATRIOT, VEGA și de o firmă nou-venită, WAGNER.

Sub comanda răposatului Dmitry Utkin, WAGNER a apărut în Siria în 2014. A avut noroc: a reușit să pună mâna pe marile zăcăminte de fosfați din zona Palmyra. Patronul din umbră – Prigojin – s-a îmbogățit, și-a extins afacerile. Dar, în contrapartidă, a trebuit să plătească partea Kremlinului: mii de mercenari WAGNER au fost trimiși să apere interesele Rusiei nu numai în Siria, ci și în alte 17 țări străine. Unde au făcut prăpăd.

După izbucnirea războiului, în Ucraina efectivele WAGNER au crescut puternic: în 2022, erau peste 50.000 de mercenari, mare parte dintre ei recrutați de prin pușcării. Regruparea și instruirea lor s-a făcut cu sprijinul autorităților locale din provinciile rusești de frontieră: Belgorod, Kursk, Voronej, Orel, Pîskov.

Armatele locale.

În 2022 – 2023, pe măsură ce Armata rusă se împotmolea în Ucraina, creștea și neliniștea autorităților din provinciile ruse de frontieră. Pe bună dreptate: cu prilejul retragerii din Herson, autoritățile locale au putut vedea cum, peste noapte, pot fi lăsate la mila ucrainenilor. Statul rus e puternic centralizat: până nu se primește ordin de la Centru, Armata, Rosgvardia, Miliția nu mișcă un deget. Iar până află Centrul, până se decide și până se transmite ordinul, trec zile în șir și lucrurile o iau razna. Așa s-a întâmplat cu retragerea din Herson, cu rebeliunea lui Prigojin, cu invadarea provinciei Kursk. În situații de urgență, autoritățile locale se descurcă cum pot.

Primele au reacționat autoritățile din Crimeea. Guvernatorul regimului rus de ocupație, Serghey Aksyonov, și-a format propriile batalioane de mercenari: KONVOY și LIVADIA. Nominal, aceste formațiuni fac parte din BARS, Armata de rezervă. În realitate, e armata personală a guvernatorului Aksionov, sub comanda câtorva veterani din Wagner. Exemplul Crimeii a fost urmat de autoritățile locale din Belgorod, unde guvernatorul Viaceslav Gladkov are o armată personală ce cuprinde 8 batalioane. La Voronej, guvernatorul a format ”Apărarea Teritorială Populară”, la Pskov autoritățile locale au alcătuit așa-numita ”Grupare Alexandr Newsky”. Administrația din Orel a format ”Brigada Katukov”, iar la Kursk, guvernatorul Roman Starovoyt a constituit gruparea PATRIOT.

Armatele musulmane.

O evoluție similară s-a înregistrat în Cecenia și Ingușetia, republici cu predominanță etnică non-rusă, unde autoritățile colaboraționiste și-au constituit propriile armate conaționale, pentru cazul în care rușii s-ar retrage ca la Herson și i-ar lăsa să înfrunte singure furia localnicilor. Liderul cecen Kadîrov a format AKHMAT (4 batalioane, 4.000 de luptători), iar în Ingușetia autoritățile au format batalionul BERKUT. Mai mult: în Donețk operează circa 5.000 mercenari musulmani străini, angajați ai companiei siriene AL-SAYYAD.

Cât și cum controlează Kremlinul aceste armate mercenare locale, s-a văzut cu prilejul rebeliunii WAGNER din vara trecută: de fapt, primează loaialitatea mercenarilor față de căpeteniile locale care i-au scos din pușcării. Situația s-ar complica și mai mult dacă, așa cum susțin surse occidentale, Rusia introduce pe front recruți nord-coreeni.

Scăpați de sub control.

După rebeliunea WAGNER, Kremlinul nu a reușit să-și reimpună controlul asupra faunei mercenare din țară. Spre exemplu, în cursul lunii septembrie 2024, liderul cecen Kadîrov a intrat în conflict cu miliardarul daghestanez Suleiman Kerimov, pentru controlul firmei Wildberries, cel mai mare retailer online din Rusia. A urmat o răfuială cu arme automate, în centrul Moscovei: doi mercenari de-ai lui Kerimov au fost uciși.

Conflictul evoluează: zilele trecute, Ramzan Kadîrov a amenințat cu declanșarea unei „răzbunări cu sânge”  contra rivalului Kerimov, susținând că acesta a încercat să-l ucidă: „Există martori, persoane cărora li s-a cerut să comită crima!” Replica mafiei Daghestan a venit imediat: a doua zi a explodat o benzinărie în capitala cecenă, Groznîi. Patru morți. Generalul Kadîrov este conștient că o confruntare cu senatorul Kerimov poate declanșa un război civil în Federația Rusă, întrucât „pune națiuni întregi una împotriva celeilalte”.

Incidentul Daghestan.

Răfuiala dintre mercenarii lui Kerimov și cei ai lui Kadîrov survine într-un context tensionat. Acum un an, propaganda rusă a lansat zvonul că HAMAS a înfrânt armata israeliană și tocmai ocupă Tel Aviv, iar sute de mii de evrei se refugiază în alte țări. Acest fake news era destinat să provoace incidente antisemite în Europa, pentru a acredita tema ”nazismului UE”. Dar zvonul s-a răspândit și în Rusia, mai precis în Republica autonomă Daghestan, unde mii de musulmani au luat cu asalt Aeroportul Makhachkala, pentru a împiedica ”refugiații israelieni” să debarce. Miliția și Rossgvardia au asistat pasive la evenimente. Afaceriștii ruși au înțeles ceea ce autoritățile locale știau deja: Statul nu-i mai apără.

În aceste condiții, chiar și Biserica Ortodoxă Rusă și-a constituit propria armată de mercenari, ”Andreyevsky Krest PMC”. Iar sute de afaceriști ruși și-au constituit propriile grupări armate, care nici măcar formal nu sunt sub controlul BARS. În aprecierea Jamestown Foundation, „în cazul în care destabilizarea internă a Rusiei evoluează, aceste formațiuni pot fi folosite de elitele locale în lupta lor pentru putere politică și pentru protejarea intereselor lor de afaceri, așa cum s-a întâmplat în anii 1980 – 1990”.

Sunt oare aceste forțe mercenare suficient de numeroase pentru a crea probleme grave? Ca urmare a acestor ”recrutări private”, baza de recrutare a Armatei ruse s-a îngustat: e nevoie de 20.000 de voluntari, iar președintele Putin a fost nevoit să promulge legi care prevăd eliberarea din arest preventiv a inculpaților care se oferă voluntari pentru Ucraina. Putem deci aprecia că, la acest moment, efectivele mercenare care nu se află sub controlul Statului rus, pe care nu le poate trimite în Ucraina, se ridică la circa 20.000.

Armatele Nopții.

Deci, deputatul Fedorov are dreptate să evoce „coloane întregi de trupe de asalt”. Dar de unde au recrutat oligarhii locali acești 20.000 de mercenari? Evident, din rândul celor dispuși să le apere interesele într-un previzibil conflict cu mercenarii musulmani ai lui Kerimov și Kadîrov. Adică, din organizații șovine precum ”Russkaya Obșchina” sau ”Severnyi Celovek”. Din mediile extremiste, care în ultima vreme s-au extins.

În contextul mobilizării a sute de mii de tineri în Armată, firmele ruse recurg la angajarea masivă de muncitori din Asia Centrală: în prezent, 12 milioane de emigranți legali și încă pe-atâți emigranți ilegali lucrează în Rusia. Numai din Tadjikistan au venit, în acest an, 1 milion! Întreprinderi din industria militară – cum ar fi Zona Economică Specială ALABUGA din Tatarstan – au ajuns să recruteze mână de lucru din Uganda, Ruanda, Kenya, Sudan, Sierra Leone și Nigeria. Această evoluție abruptă creează tensiuni în societatea rusă. Pentru a ascunde proporțiile reale ale valului migrator, recent președintele Putin a promulgat o lege care interzice orice culegere de date demografice, până în 2029. Într-adevăr, dacă populația rusă ar deveni conștientă de valul migrator, reacțiile ar fi greu de stăpânit. Chiar și așa, în ultimele luni s-au format zeci de grupări xenofobe, de orientare neo-nazistă, care organizează sistematic raiduri împotriva muncitorilor imigranți. Numai în acest an au avut loc peste 160 de incidente grave, soldate cu morți și răniți.

Din acest mediu extremist sunt recrutați mercenarii oligarhilor locali. Un exemplu printre multe altele: șeful grupării de mercenari RUSICH, cu activități în Rusia, Ucraina și Siria, e Aleksiy Yuriyovyci Milciakov, vechi militant al grupului anti-migrație DPNI, iar adjunctul său e Ian Ihorovyci Petrovskyi, care până în 2016 a locuit în Norvegia, de unde a fost expulzat pentru activități extremiste de factură neo-nazistă. Ca ei sunt mii!

Daghestan Bis?

Intervenția deputatului Fedorov arată că elitele politice ruse au devenit conștiente de riscurile proliferării mercenariatului. Dar Regimul Putin e prins între cerințe contrarii: în plan militar are nevoie de mercenari, ca rezervă a Armatei. Iar reversul medaliei este riscul de destabilizare, în condițiile în care în multe provincii efectivele mercenare sunt egale, ba chiar mai numeroase decât cele ale instituțiilor de forță ale Statului rus.

Problema a ajuns să fie evocată deschis de deputatul Fedorov în contextul în care mașina propagandistică rusă tocmai a relansat ”Campania Daghestan”. Sunt folosite materiale cu pelerinajul anual al unei secte evreiești în Ucraina, la Uman, la mormântul rabinului Nachman. Iar mesajul fake, difuzat în toate limbile Europei, este: „Cât de curând nu vom putea trece de ei pe stradă! Vor lua toate posturile din administrație, politice și de conducere din ministere!” Trolii Kremlinului contează pe incidente antisemite, care ar susține teza putinistă că ”în Europa a renăscut nazismul” – alibi pentru viitoare agresiuni.

Reversul medaliei e că astfel riscă să apară noi reacții și în Rusia, în special în republicile musulmane – iar războiul dintre mercenarii musulmani ai lui Kerimov și Kadîrov agravează riscurile. Rușii din Cecenia și Ingușeția sunt ținte pentru ambele tabere musulmane: zilele trecute  un vehicul al Ministerului de Interne a fost atacat cu mitraliera, iar atacul s-a soldat cu moartea a trei ofițeri FSB ai Centrului „E”, specializat în combaterea extremismului. Mass media rusă susține că atentatul – care îl viza pe  Adam Khamkhoev, șeful adjunct al Centrului „E” pentru Republica Ingușetia – e legat de conflictul dintre Kadîrov și Kerimov, ambii protejați ai domnului Putin. Se justifică deci îngrijorarea deputatului Fedorov: stă să izbucnească un al treilea război în Caucaz, situație căreia nu se știe cum i-ar mai putea face față Armata rusă, măcinată de războiul din Ucraina.