Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Apus de soare pentru Dottore | VOCILE DREPTEI
Apus de soare pentru Dottore | VOCILE DREPTEI

Apus de soare pentru Dottore | VOCILE DREPTEI

L-au luat din prima. Nu a fost complicat să își întindă aripa lor protectoare. N-a opus rezistență. Nu și-a pus probleme de conștiință. Au știut până când/unde le va fi necesar/folositor. A sosit vremea să se lepede de el pentru că nu a făcut față.

Scenariul s-a complicat între timp și pentru că România nu e de capul ei. Deși ar mai fi avut nevoie de el, întotdeauna este nevoie de cei care fac cu plăcere dirty jobs. Toate proiecțiile nu mai stau în picioare și asta pentru că plăcile tectonice geopolitice sunt într-o continuă mișcare. Local – național nu mai sunt rupte de global. Totul este într-o inter-comunicare. Ce se întâmplă într-un loc antrenează schimbări/efecte în toate zonele, precum un sistem de vase comunicante.

Vidul de putere după decembrie 89 a fost doar o perioadă tampon pentru vechile structuri care aveau nevoie doar de timp să se repoziționeze în punctele vitale, să ocupe teritorii, să acapareze putere. Rețelele de vechi securiști nu au pierdut timpul și s-au răspândit în noile structuri. Au știut cum să captureze oameni, instituții.

Traseul prestabilit pentru Dottore nu e ceva unic, el nu este vreo revelație a Sistemului parazit (pe care acum îl încurcă). Traseul lui este un tipar. Se ochește omul și se trimite, uneori fără știrea lui, în locurile unde e necesar pentru a vulnerabiliza instituții, în cele din urmă Statul.  Așa cum arată astăzi Statul copt de corupție este rezultatul a 25 de ani de construcție și sudare a Sistemului parazit. Rețelele l-au împins în față și nici nu a fost greu via Năstase, Ilie Sârbu and co.

Vechii securiști au țesut o plasă foarte fină în ochiurile căreia au prins personaje gen ponta (cu p de la plagiat), îmbătate de aerul tare al puterii pe care l-au amușinat în preajma unora cărora le-au dus la început servieta, paharul cu apă, cafeaua, le-au plătit facturile, au răspuns la telefon, au stat pur și simplu la ușă. Personaje numai bune de plantat în poziții cheie. Cei care l-au folosit pe tânărul procuror parașutat mai apoi în Corpul de control al premierului Burberry au simțit nerăbdarea și disponibilitatea acestuia de a face orice, de a gusta din tot. De a ajunge la nivelul 1. Chiar și pentru un filfizon ca Năstase a fost ușor să înțeleagă natura premierului azi pe făraș-fugarul revenit în țară cu barbă și cu câteva kilograme în plus de la baclava. Năstase i-a gâdilat orgoliul de adolescent imberb (priviți-l doar în imaginile vechi din acei ani și veți observa privirea căutând să-i mulțumească cu asupra de măsură pe cei care îl împingeau în față).

Fostul premier Burberry a scos din joben celebra expresie ”Micul Titulescu”  știind că astfel va proiecta în capul lui Dottore himera perspectivei glorioase a unei cariere politice fără de sfârșit. A fost ca și cum l-a cumpărat în acel moment, și l-a adjudecat pentru el și pentru ai lui. Privirea acestuia cu ochii umeziți de emoție copleșit de cele două cuvinte ”Micul Titulescu”.

Cunoscând, fie și pe bucăți, tot acest Sistem parazit în care se amestecă falange ale tuturor Serviciilor: bastarzi, reconvertiți, slugi de unică folosință, aventurieri, disperați, asasinii economici plătiți, spălători de bani, șantajiști, dezorientați, căutători de soldă, toți acești mercenari care pare a se tot înmulți precum microbii atacând/îmbolnăvind/parazitând corpul sănătos. Văzând toate astea cum se înmulțesc în jurul lui și-a spus că nimeni și nimic nu se poate atinge de el.

Toată această rețea complicată va funcționa, credea el, precum o plasă de protecție impenetrabilă. Nesăbuința, delirul puterii, convingerea că nimeni nu îi va atinge un fir de păr pentru că el este mijlocul prin care își pot atinge ei scopurile, toate astea l-au făcut să comită greșeli capitale. Greșeli care lasă urme. Urme pe care a venit DNA.

Va fi sacrificat pentru că nu a știut că nu se lasă urme. Va fi sacrificat pentru că nu s-a mulțumit cu rolul care i se potrivea și a ieșit din pătrățica lui încercând să ocupe toată scena. Va fi sacrificat pentru că nu a înțeles momentul istoric, nu a știut să citească/decripteze mișcările aliaților, politica zonei. Războiul nu este a lui. El este o biată piesă ce poate fi înlocuită. Războiul este al facțiunilor rebele/scăpate de sub control/pe cont propriu/cu legături solide în toate ramificațiile Puterii/din/în toate Serviciile, al celor care înțeleg schimbarea paradigmei nu doar de putere la Cotroceni, ci tot ansamblul care depășește granițele naționale.

Vechea gardă a securiștilor hârșâiți e în război deschis cu noua gardă. Ieșirea din cușcă a Justiției este un alt element care a modificat radical relațiile de putere, fronturile, a băgat frica-n oasele celor care au crezut că va merge la nesfârșit raptul național. E unul din momentele alea în care moare o lume și se naște o alta, în care extravaganții sunt sacrificați fără milă.

Toată pleiada de exhibiționiști care credea că lumea e la degetul lor cel mic vor sfârși covârșiți de propria nesăbuință și lipsa totală a măsurii. Ultimele declarații ale premierului la adresa generalului Oprea, despre blocarea ordonanței pentru mărirea salariilor demnitarilor, sunt declarații disperate ale celui care știe că va fi aruncat peste bord. Știe/simte că pierde puterea și că va fi sacrificat. E o chestiune de timp.

Daniela Raţiu este jurnalist şi scriitor.