EXCLUSIV. Cum să CREȘTI un COPIL INDEPENDENT. Interviu cu mama „LENEȘĂ”, Anna Bîkova
Editura Evenimentul si Capital

EXCLUSIV. Cum să CREȘTI un COPIL INDEPENDENT. Interviu cu mama „LENEȘĂ”, Anna Bîkova

Autor: | | 0 Comentarii | 1836 Vizualizari

Anna Bîkova – celebra mamă „leneșă” – este pedagogă și psihologă. Faima ei a depășit de mult granițele Rusiei. Articolul „De ce sunt o mamă leneșă” a iscat nenumărate dispute între specialiști și părinți deopotrivă.

Un lucru este însă cert: experiența și sfaturile ei, împărtășite într-un mod prietenos și cu foarte mult umor în toate cărțile pe care le-a scris, pot constitui rețeta magică a unei educații armonioase, care să ofere o viață mai bună atât copiilor, cât și părinților. În 2016 Editura Paralela 45 a publicat Copilul independent, sau cum să fii o mamă „leneșă”, iar în 2017, Exerciţiile formative ale mamei mamei „leneșe” şi cele două caiete de dezvoltare Pete de culoare, pentru 3-5 ani şi 5-8 ani.

Cele mai noi apariții vor fi prezentate însă chiar de autoare în 25 noiembrie 2017 la târgul de carte Gaudeamus.

Aveți un capitol foarte frumos și sensibil în Exerciţii formative intitulat Pisicoterapia. Dar ce face o mamă dacă copilul ei are... o broască-țestoasă?

Broaște-țestoase, papagali sau peștișori, nu are nicio importanță. Observarea comportamentului animalelor, grija pentru ele este o posibilitate de a dezvolta calități morale.

Se vorbește foarte des despre „părinții-elicopter”. Copilul e dus la școală, la lecții de engleză, de muzică și dans, ș.a.m.d. Un asemenea stil de viață e sănătos și util pentru copil?

Asta depinde de copil. Dacă pentru copil aceste activități sunt o plăcere, el va face față sarcinilor, nu se va simți epuizat, va reuși în același timp și să se joace, și să comunice cu cei de vârsta lui; atunci engleza, muzica și dansul pot exista simultan în viața lui. E important să îi rămână destul timp liber. Unii părinți cred că timpul liber, în afara lecțiilor, este un timp pierdut, consumat în zadar. Dar nu e așa. Timpul liber este un spațiu pentru dezvoltarea fanteziei, în care copilul trebuie să-și imagineze cu ce să-și ocupe timpul. Este, de asemenea, un spațiu pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare, dacă în acest timp are loc comunicarea informală cu cei de aceeași vârstă. Limba engleză este un lucru important, dar la fel de important este să poți să discuți în limba maternă cu alți copii, să ai un comportament verbal liber, să nu te temi să legi cunoștințe și prietenii.

„Copiii de azi sunt mult mai inteligenți.” Auzim des asta, uneori de la mamele ale căror copii se uită o jumătate de zi în tabletă sau în telefon. Afirmația e corectă, chiar sunt mai inteligenți?

Sunt pur și simplu altfel. Cresc în alte condiții. Merg în pas cu timpurile și își însușesc ușor noile tehnologii. Dar nu pot spune că sunt mai inteligenți decât părinții sau bunicii lor. E complicat să compari generații diferite, care au crescut în condiții diferite. Fiecare generație a avut cunoștințele sale necesare, anumite capacități și deprinderi. Copilul meu se pricepe mai bine la computer decât bunica, pentru că el s-a așezat prima dată la un computer la vârsta preșcolară, iar ea, la pensie. Dar copilul meu nu știe să mulgă vaca, cum făcea bunica la vârsta lui, și nu știe, cum făcea ea, să se orienteze după soare (pentru că el are lapte de la supermarket și GPS). Deci cum rămâne, care dintre ei e mai inteligent?

Cititul e un exercițiu mai util pentru copil decât jocurile pe tabletă (deși acestea au un caracter formativ)?

Nu știu ce să spun. Pentru asta e nevoie de un studiu care să compare două grupuri mari de copii. Un grup de copii care au citit mult. Celălalt – copii care au jucat tot felul de jocuri educative pe tabletă. Dar aici apare dificultatea de a alege criteriul „mai util”. Se prea poate ca unii să scrie mai corect, să aibă bine dezvoltată gândirea figurativă, iar ceilalți să aibă reacții mai rapide și o gândire combinatorică.

Mie personal îmi place când fiul meu citește cărți, nu când se joacă pe tabletă. Dar și mie îmi place uneori să joc jocuri.

Copiii de azi nu mai au un sertar cu jucării, ci o cameră întreagă. Asta e bine sau rău?

Sunt efecte ale societății de consum. Sunt mai multe jucării decât este nevoie. Copilul nu le mai apreciază. Nu mai apucă să se atașeze de ele. Iar jucăriile îi formează modelul de construcție a relațiilor cu prietenii. Copilul are tendința să recepteze jucăria ca fiind vie. Dacă are un ursuleț de pluș preferat, pe care nu-l schimbă cu unul nou, am putea spune că a învățat deja să-și facă prieteni. Nu-și va trăda prietenii. Dar dacă copilul nu are o jucărie preferată, ci pur și simplu vrea una nouă în fiecare zi, atunci se prea poate să apară complicații în stabilirea unor relații lungi de prietenie.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Educaţie

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate