Sursa foto:WikipediaAna Pauker, un deces trecut sub tăcere. Femeia diabolică a dictaturii staliniste din România a sfârșit așa cum începuse și viața ei, în anonimat.
Ana Pauker s-a născut la 28 decembrie 1893, într-o familie de evrei rabinici din Codăiești, Vaslui. La naștere, s-a numit Hana Rabinsohn. Părinții săi se numeau Sura și Herșcu. A avut doi frați, Haim și Zalman. Nimic nu ar fi recomandat-o pentru o ascensiune la vârful statului. România era monarhie constituțională. Cel mult, putea urma o școală bună, s-ar fi putut căsători și ar fi fost o bună soție într-o comunitate evreiască tradițională.
Ana Pauker - ascensiunea de multe ori, vecină cu moartea
Ana Pauker fusese sortită de familia sa studieze Medicina. Fusese o vreme, învățătoare la o școală confesională. Totuși, destinul decide pentru ea. Se îndrăgostește de Marcel Pauker, un tânăr evreu bogat cu vederi socialiste. Îl urmează peste tot, inclusiv peste hotare. Pentru el, după Primul Război Mondial, a devenit activistă socialist-bolșevică.
A devenit instructoare a Internaționale Socialiste (Comintern) și evident, agentă NKVD. Mai târziu, în timpul unei razii prin Polonia, într-o gară, aflată în drum spre Paris, a fost interogată. Se pare că atucni ar fi putut deveni temporar agent occidental. Ulterior, în România va fi arestată. Chiar a fost și împușcată în plămân și în picior. Glonțul din picior i-a rămas pentru totdeauna acolo.
Ana Pauker - dată la schimb cu unionistul Ion Codreanu
Stabilirea relațiilor româno-sovietice în 1934 a dus la încercare ade a se face schimburi de prizonieri. În 1941, Ana Pauker este dată la schimb cu unionistul basarabean Ion Codreanu. Soțul ei fusese între timp executat la Moscova ca troțkist. Copiii ei erau într-o școală pentru copiii activiștilor internaționali.
Avusese o fată și cu Eugene Fried, un activist slovac dar care a operat în Franța care a fost și amantul soției lui Maurice Thorez, liderul comuniștilor francezi. Ajunsă la Moscova, își vede copiii. Copiii nu o știau decât din imagini. Era dată ca exemplu de luptătoare. Și totuși, tatăl lor fusese etichetat ca dușman al noii ordini.
Ascensiunea și decăderea
Din toamna lui 1944, până în 1952, Ana Pauker a fost cea mai puternică femeie din România. Era considerată omul de încredere al lui Stalin. Asta, deși Stalin a căutat să scape de ea, dând de înțeles asta lui Dej. Și totuși, abia prin 1952, Ana Pauker e mazilită. Moartea lui Stalin în 1953, pe care o regretă, culmea, o scapă de plutonul de execuție. Asta, după ce fusese prima femeie din lume, ministru al afacerilor externe!
Agonia și decesul
Ana Pauker a suferit de un cancer mamar care a fost tratat periodic prin concedii medicale în URSS, la Moscova și la Soci. La Soci, era stațiunea preferată a lui Stalin. Dar ultimii 7 ani din viața Anei Pauker sunt foarte grei. Din femeia nr.1 de altă dată, acum nu mai este decât o măruntă traducătoare la Editura Politică. Evident, nu are drept de semnătură. Din 1953, are domiciliu forțat. Securitatea îi urmărește copiii, ajunși acum la maturitate.
În 1954, a fost exclusă din PMR. Se împlineau 10 ani de la momentul 23 august 1944. A decedat la București, la 3 iunie 1960. Mausoleul din Parcul Carol i-a primit cenușa în cercul exterior al eroilor comuniști. În toamna lui 1961, când colectivizarea fusese practic aproape gata, Dej nu a uitat de ea. A organizat o plenară în care i-a pus în spate, post-mortem toate relele colectivizării. I-a anulat și i-a retras decorațiile primite.
Momentul declarării încheierii colectivizării din 1962, evident, a fost prezentat oficial ca un succes. Urmașii Anei Pauker, după 1990, i-au luat urna cu cenușă și au dus-o în Israel. Ginerele său, Gheorghe Brătescu a spus că Nicolae Ceaușescu nici prin gând n-a avut s-o reabiliteze vreodată. Așa a rămas „tovarășa Ana” cu stigmatul de „cea mai rea femeie din comunismul românesc”.